Asteptarea unei fete melancolice inconjurata doar de gandurile ei x

Declaratii de dragoste  |  0 comentarii

Este o toamna tarzie, dar frumoasa. Ma aflu in parculetul din spatele blocului tau. Sunt melancolica. Nu-i nimeni in jurul meu. Sunt doar eu si gandurile mele. Vantul adie usor, dand prilej frunzelor de a se juca si de a se intrece in colorit. Ma asez intr- un leagan si privesc soarele portocaliu de toamna, care se pregateste sa apuna.

Privesc si, peste tot, te vad pe tine. Se pare ca mereu te astept! Te astept sa apari, cu toate ca nu ne- am dat intalnire. Inima mea vrea cu ardoare sa vii. Vantul incepe sa bata mai tare, asa cum si teama isi face loc din ce in ce mai mult in sufletul meu.

Ma ridic privind, pentru inca o data si pentru ultima oara, acest loc plin de amintiri. Vreau ca totul sa- mi ramana adanc intiparit in minte. Ma pregatesc sa plec. Insa, totul se potoleste. Vantul, dintr- o data, nu mai adie, doar soarele lumineaza puternic. O liniste deplina. Deodata...deodata cineva ma bate pe umar. Se afla in spatele meu. Inima mea s- a linistit dintr- o data. Inchid ochii si- ti vad chipul frumos in minte. Zambesc si...ma intorc cu fata spre acel cineva, cu fata la...tine! Cat de adanc ma privesti si cat de frumos imi zambesti!

Cuvintele nu isi au rostul. Ma saruti pe frunte, iar apoi...imi intinzi mana, zambindu- mi fermecator. Imi spui doar atat: Hai!Disparem...

Autor: Adita B.




Comentarii facebook

0 Comentarii la articol

Posteaza un comentariu

Campurile marcate sunt obligatorii *