Legea 76/2002 - Legea Somajului actualizata

Legislatia muncii  |  0 comentarii

Legea 76 din 16 ianuarie 2002 - Legea privind sistemul asigurărilor pentru şomaj si stimularea ocupării forţei de muncă
 
CAP. I Dispoziţii generale
ART. 1 In România fiecărei persoane ii sunt garantate dreptul de a-si alege liber profesia si locul de munca, precum si dreptul la asigurările pentru şomaj.

ART. 2 Prevederile prezentei legi reglementează măsurile pentru realizarea strategiilor si politicilor elaborate in vederea protecţiei persoanelor pentru riscul de şomaj, asigurării unui nivel ridicat al ocupării si adaptării forţei de munca la cerinţele pieţei muncii.

ART. 3 Măsurile prevăzute de prezenta lege au drept scop realizarea următoarelor obiective pe piaţa muncii:
a) prevenirea somajului si combaterea efectelor sociale ale acestuia;
b) încadrarea sau reincadrarea in munca a persoanelor in căutarea unui loc de munca;
c) sprijinirea ocupării persoanelor aparţinând unor categorii defavorizate ale populaţiei;
d) asigurarea egalităţii sanselor pe piaţa muncii;
e) stimularea şomerilor in vederea ocupării unui loc de munca;
f) stimularea angajatorilor pentru încadrarea persoanelor in căutarea unui loc de munca;
g) îmbunătăţirea structurii ocupării pe ramuri economice si zone geografice;
h) creşterea mobilitatii forţei de munca in condiţiile schimbărilor structurale care se produc in economia naţionala;
i) protecţia persoanelor in cadrul sistemului asigurărilor pentru şomaj.
 ART. 4
 (1) In aplicarea prevederilor prezentei legi sunt excluse orice fel de discriminări pe criterii politice, de rasa, naţionalitate, origine etnică, limba, religie, categorie socială, convingeri, sex si vârsta.
 (2) Măsurile si drepturile speciale acordate prin prezenta lege unor categorii de persoane defavorizate nu constituie discriminare in sensul prevederilor alin. (1).

 CAP. II
 Concepte privind piaţa muncii

 SECŢIUNEA 1
 Termeni si expresii utilizate

 ART. 5
 In sensul prevederilor prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
 I. angajator - persoana juridică sau persoana fizica cu sediul, respectiv domiciliul, in România ori sucursala, filiala, agenţia, reprezentanta din România a unei persoane juridice străine cu sediul in străinătate, autorizata potrivit legii, care încadrează forta de munca in condiţiile legii;
 II. loc de munca - cadrul in care se desfăşoară o activitate din care se obţine un venit si in care se materializeaza raporturile juridice de munca sau raporturile juridice de serviciu;
 III. persoană în căutarea unui loc de muncă - persoana care face demersuri pentru a-şi găsi un loc de muncă, prin mijloace proprii sau prin înregistrare la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau, după caz, reşedinţa ori la alt furnizor de servicii de ocupare, acreditat în condiţiile legii;
 IV. şomer - persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
 a) este în căutarea unui loc de muncă de la vârsta de minimum 16 ani şi până la îndeplinirea condiţiilor de pensionare;
 b) starea de sănătate şi capacităţile fizice şi psihice o fac aptă pentru prestarea unei munci;
 c) nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă al asigurărilor pentru şomaj şi stimulării ocupării forţei de muncă, în vigoare;
 d) este disponibilă să înceapă lucrul în perioada imediat următoare, dacă s-ar găsi un loc de muncă.
 IV^1. şomer înregistrat - persoana care îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute la pct. IV şi se înregistrează la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau, după caz, reşedinţa ori la alt furnizor de servicii de ocupare, care funcţionează în condiţiile prevăzute de lege, în vederea obţinerii unui loc de muncă.
 V. stagiu de cotizare - perioada in care s-a plătit contribuţia de asigurări pentru şomaj atât de către asigurat, cat si de angajator sau, după caz, numai de către asigurat;
 VI. asigurat - persoana fizica care realizează venituri, potrivit legii, si este asigurata pentru riscul pierderii locului de munca, prin plata contribuţiei de asigurări pentru şomaj;
 VII. indemnizaţie de şomaj - o compensaţie parţială a veniturilor asiguratului ca urmare a pierderii locului de munca sau a veniturilor absolvenţilor instituţiilor de învăţământ si militarilor care au efectuat stagiul militar si care nu s-au putut încadra in munca;
 VIII. măsuri de stimulare a ocupării forţei de munca - acele măsuri care au ca scop sprijinirea persoanelor in căutarea unui loc de munca si, in mod deosebit, a şomerilor pentru a dobândi statutul de persoana ocupată.
 IX. Indicatorul social de referinţă al asigurărilor pentru şomaj şi stimulării ocupării forţei de muncă, denumit în continuare indicator social de referinţă, reprezintă unitatea exprimată în lei la nivelul căreia se raportează prestaţiile băneşti, cu excepţia indemnizaţiei de şomaj, suportate din bugetul asigurărilor pentru şomaj, acordate atât în vederea asigurării protecţiei persoanelor în cadrul sistemului asigurărilor pentru şomaj, cât şi în vederea stimulării anumitor categorii de persoane pentru a se încadra în muncă, precum şi a angajatorilor pentru a încadra în muncă persoane în căutarea unui loc de muncă.

 SECŢIUNEA a 2-a
 Indicatori statistici privind piaţa muncii

 ART. 6
 (1) La nivel naţional si teritorial situaţiile si evoluţiile de pe piaţa muncii sunt monitorizate, in principal, cu ajutorul unui sistem de indicatori statistici privind:
 a) resursele de munca;
 b) populaţia activa;
 c) populaţia ocupată;
 d) somerii;
 e) locurile de munca vacante;
 f) indemnizaţia de şomaj;
 g) populaţia iesita din şomaj prin ocupare, precum si prin părăsirea pieţei muncii;
 h) rata somajului.
 (2) Sistemul de indicatori statistici si metodologia de calcul a acestora se stabilesc de Institutul Naţional de Statistica in colaborare cu Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse .

 ART. 7
 (1) Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Munca, pe baza documentelor primare de înregistrare a şomerilor, a comunicărilor făcute de furnizorii de servicii de ocupare acreditaţi si de angajatori privind locurile de munca vacante, calculează indicatorii statistici prevăzuţi la art. 6 alin. (1) lit. d)-h) si alţi indicatori specifici pieţei muncii.
 (2) Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Munca elaborează, in funcţie de necesitaţi, analize, studii si cercetări statistice speciale privind situaţia si evoluţia somajului si a ocupării, la nivel naţional si teritorial, pe domenii de activitate.
 ART. 8
 (1) Pentru realizarea atribuţiilor prevăzute la art. 7 Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Munca asigura condiţiile materiale, organizatorice si manageriale corespunzătoare, elaborează si administrează sistemul documentelor primare, constituie si exploatează baza proprie de date.
 (2) Pentru realizarea unor analize, studii si cercetări statistice speciale de natura celor prevăzute la art. 7 alin. (2) Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Munca poate angaja si serviciile unor prestatori specializaţi.
 (3) Metodologia de realizare a cercetărilor statistice speciale va fi avizată, potrivit legii, de Institutul Naţional de Statistica.
 ART. 9
 (1) Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Munca are obligaţia sa facă publici indicatorii statistici privind piaţa muncii, cu o periodicitate care va fi stabilită o data cu sistemul de indicatori prevăzut la art. 6 alin. (1).
 (2) Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Munca va pune la dispoziţie Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse indicatorii statistici, rezultatele cercetărilor statistice speciale, analizele si studiile statistice.

 ART. 10
 (1) Angajatorii au obligaţia sa comunice agentiilor pentru ocuparea forţei de munca judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, denumite in continuare agenţii pentru ocuparea forţei de munca, in căror raza îşi au sediul, respectiv domiciliul, toate locurile de munca vacante, in termen de 5 zile lucrătoare de la vacantarea acestora.
 (2) Furnizorii de servicii de ocupare acreditaţi au obligaţia de a comunica lunar agentiilor pentru ocuparea forţei de munca in a căror raza îşi au sediul date privind numărul şomerilor mediati si încadraţi in munca.
 ART. 11
 In vederea elaborării strategiilor si politicilor, precum si pentru adoptarea unor măsuri pe piaţa muncii, la nivel naţional, pe domenii de activitate, ramuri, sectoare economice sau zone, Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse iniţiază reglementări privind obligativitatea angajatorilor de a comunica informaţiile necesare cu privire la forta de munca.

 ART. 12
 In sensul prezentei legi, Institutul Naţional de Statistica are următoarele atribuţii:
 a) calculează indicatorii statistici prevăzuţi la art. 6 alin. (1) lit. a)-c);
 b) furnizează Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Munca datele privind forta de munca, rezultate din cercetările statistice proprii;
 c) elaborează in colaborare cu Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse sistemul de indicatori statistici ai pieţei muncii si metodologia de calcul a acestora;
 d) avizează cercetările statistice speciale realizate de Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Munca sau de Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse.

 SECŢIUNEA a 3-a
 Clasificarea ocupatiilor




Modificari aduse Legii somajului: Legea 250/2013, HGR 113/2011, Legea 233/2010,

0 Comentarii la articol

Posteaza un comentariu

Campurile marcate sunt obligatorii *