Prevenirea şi combaterea violenţei în familie

Legislatie actualizata din alte domenii  |  0 comentarii

Hotărârea 1156/2012 privind aprobarea Strategiei naţionale pentru prevenirea şi combaterea fenomenului violenţei în familie pentru perioada 2013-2017 şi a Planului operaţional pentru implementarea Strategiei naţionale pentru prevenirea şi combaterea fenomenului violenţei în familie pentru perioada 2013-2017.

Strategia nationala pentru prevenirea si combaterea fenomenului violentei in familie pentru perioada 2013-2017

    CAP. I
    Introducere

    Violenta in familie este una dintre cele mai grave probleme cu care se confrunta societatea contemporana, atat la nivel international, cat si la nivelul Romaniei.
    In ciuda faptului ca violenta in familie si, in special, violenta impotriva femeii constituie de cateva decenii un subiect de dezbatere, comunitatea internationala nu a reusit, pana in prezent, sa puna capat acestei forme de violenta extrem de distructive. Violenta in familie este o problema complexa, care implica atat protectia integritatii personale a victimelor, cat si protejarea intereselor lor sociale comune, precum libertatea si democratia.
    Violenta pe motive de gen aduce, de asemenea, o grava atingere democratiei, pornind de la premisa ca femeile supuse violentelor reprezinta o categorie ale carei sanse de a participa la viata sociala si profesionala sunt semnificativ reduse, pe masura ce viata de familie isi pierde functia de a oferi membrilor acesteia securitatea de care ei au nevoie.
    Datele recente arata ca societatea romaneasca contemporana, in lipsa unor modele progresiste, tinde sa se orienteze in ceea ce priveste construirea relatiilor dintre femei si barbati in familie catre un model patriarhal, influentat, din pacate, de scaderea nivelului de trai si de educatie si de evolutiile socialenegative ale tranzitiei romanesti.
    In acest context, prevenirea violentei in familie devine o prioritate in ceea ce priveste promovarea modelelor relationale bazate pe egalitatea de gen. Totodata, apare ca o necesitate introducerea in legislatia nationala a unor referiri concrete la masuri si actiuni menite sa confere o protectie adecvata femeilor, copiilor si varstnicilor care se confrunta cu violente in cadrul familial, acestea fiind, in fapt, categorii sociale aflate intr-un grad ridicat de vulnerabilitate. Adesea, violenta se manifesta prin controlarea si izolarea victimelor, acestora fiindu-le greu sa accepte necesitatea raportarii faptelor catre autoritati, sau, atunci cand o fac, adesea sunt supuse unor presiuni puternice din partea autorului violentelor, a rudelor sau a altor persoane pentru a renunta la plangere.
    Prin urmare, protectia juridica cuprinzatoare si coerenta a integritatii victimelor violentei in familie are o importanta capitala, autoritatile competente trebuind sa acorde prioritate urmaririi penale a faptelor savarsite cu violenta in contextul relatiilor de familie.

    CAP. II
    Informatii generale relevante

    Romania, ca stat democratic european, promoveaza o politica publica integrata in materia cresterii eficientei prevenirii si controlului infractionalitatii in domeniul violentei in familie, bazata pe o atitudine proactiva orientata spre reducerea costurilor violentei in familie, dezvoltarea serviciilor sociale de calitate pentru victime, precum si in vederea reabilitarii juridice si sociale a agresorilor familiali, cresterea increderii publicului in institutiile de profil si implicarea societatii civile in programe de suport.
    Strategia nationala pentru prevenirea si combaterea violentei in familie are ca premise asumate politic importanta asigurarii unitatii cadrului legislativ si institutional in domeniu si alocarea resurselor adecvate pentru o functionare eficienta a institutiilor care lupta impotriva acestui flagel, ce afecteaza viata de familie in Romania.
    Conventia privind prevenirea si combaterea violentei impotriva femeilor si violentei domestice", adoptata la Istanbul la 11 mai 2011, reitereaza recomandarea consolidarii politicii comprehensive si coordonate in vederea prevenirii si combaterii tuturor formelor de violenta in familie, in special prin imbunatatirea coordonarii la cel mai inalt nivel si elaborarea unei noi strategii multianuale solide pentru a preveni si a pedepsi actele de violenta in familie.
    Prezenta strategie asigura implementarea recomandarilor formulate in Conventie, incorporand totodata recomandarile specifice formulate in Evaluarea privind implementarea Strategiei Nationale de Prevenire si Combatere a Violentei in Familie 2005-2007, precum si contributiile provenind de la alti reprezentanti ai societatii civile care au participat la elaborarea acestui document. Aceste recomandari subliniaza faptul ca noul document strategic trebuie sa fie unul comprehensiv si multidisciplinar, care sa vizeze puterea executiva, legislativa si judecatoreasca, mediul academic, dar si autoritatile publice locale si societatea civila.
    In conformitate cu conventia mai sus mentionata, continuturile planurilor operative din prezenta strategie tin cont de urmatoarele aspecte:
    - Violenta familiala afecteaza in mod disproportionat femeile (conform articolului 2 paragraful 1 din Conventia Consiliului Europei pentru Prevenirea si Combaterea Violentei Impotriva Femeilor si Violentei Domestice).
    - Violenta impotriva femeii este favorizata de relatiile inegale de putere intre femei si barbati, care conduc la dominarea si discriminarea femeilor.
    - Copiii sunt afectati de violenta in familie chiar si atunci cand violenta nu este indreptata direct impotriva lor, ci sunt doar martori la violenta.
    - Standardul european pentru serviciile disponibile victimelor prevede existenta unui loc in adapost la fiecare 10.000 de locuitori.
    Strategia nationala pentru prevenirea si combaterea fenomenului violentei in familie si planul de masuri aferent vor fi implementate in perioada 2013-2017.
    Strategia promoveaza bune practici in domeniu si instrumente utile in practica activitatii tuturor celor care intra in contact direct cu victimele si agresorii familiali, specialistilor din diferite domenii, precum protectia sociala, administratia locala, justitia, sanatatea, educatia, in vederea asigurarii unui plan comun de masuri, care sa aiba ca scop reintegrarea in societate a persoanelor afectate de violenta in familie si reabilitarea agresorilor familiali.
    a) Violenta in familie in Romania - indicatori de perceptie si statistici oficiale
    Conform Eurobarometrului 72.3 din 2010 "Violenta domestica impotriva femeilor" coordonat de Comisia Europeana, in Europa, o femeie din patru este victima a violentei domestice la un moment dat in viata. Intre 6% si 10% din populatia feminina a Europei este afectata de violenta domestica in decursul unui an.
    In ceea ce priveste perceptia violentei in familie de catre populatia din Romania, nu se poate vorbi inca de progrese insemnate. Potrivit informatiilor furnizate de Institutul National de Medicina Legala "Mina Minovici" Bucuresti si Centrul de Sociologie Urbana si Regionala, in cadrul cercetarii asupra cazuisticii in domeniul violentei din anul 2008, populatia din Romania percepe violenta in familie ca fiind un fapt obisnuit, iar o proportie destul de insemnata (60%) este toleranta fata de comportamentele violente din familie, considerand ca astfel de fapte sunt justificate in anumite situatii sau uneori, in functie de context, chiar in toate situatiile. Prin prisma acestei realitati, multe victime aleg sa nu actioneze impotriva agresorului, o astfel de abordare fiind bazata pe un intreg complex de factori si perceptii, justificate de cele mai multe ori prin lipsa mijloacelor materiale care ar permite victimei sa duca o viata independenta, teama sau chiar rusinea de stigmatizare din partea comunitatii, lipsa cunoasterii legislatiei si a serviciilor sociale disponibile de care arputea beneficia.
    Desi statisticile oficiale ale autoritatilor publice centrale arata un numar de aproximativ 82.000 de cazuri raportate de violenta in familie in perioada 2004-2011 si 800 de decese, aceste valori sunt insa mult subestimate daca ne raportam la valorile obtinute prin studii statistice, sociologice, care arata o incidenta de circa 20% de-a lungul vietii (21% sondaj Gallup, 2003, realizat in Bucuresti, respectiv 18,4% sondaj CURS, realizat la nivel national in cadrul proiectului VIODOM).
    Numarul cazurilor de violenta in familie inregistrate si centralizate la nivel national de catre Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale nu reprezinta dimensiunea reala a fenomenului, ele reprezentand in fapt doar numarul de cazuri care au fost raportate si inregistrate la nivelul autoritatilor locale.
    Se estimeaza ca numarul real al cazurilor de violenta in familie este mult mai mare, pe de o parte, datorita faptului ca multe victime nu se prezinta la autoritatile cu atributii in domeniu sau nu declara problema reala cu care se confrunta, iar, pe de alta parte, datorita existentei unei raportari deficitare care se mentine. De asemenea, se folosesc terminologii sau incadrari diferite ale acelorasi fapte ce corespund caracteristicilor fenomenului violentei in familie, fiind identificate o serie de deficiente/dificultati privind modul de colectare, inregistrare si raportare a datelor privind cazurile de violenta in familie, lipsa corelarii datelor inregistrate de diferite institutii, raportari duble sau lacunare.
    In consecinta, suntem in prezenta unor statistici diferite, care sunt greu de comparat avand in vedere ca in general fiecare dintre institutiile vizate centralizeaza doar propriile date referitoare la cazurile de care a luat cunostinta.
    Analiza dinamicii fenomenului prin compararea rezultatelor sondajului de opinie realizat de CURS in anul 2008 in privinta fenomenului violentei in familie cu cele ale unui alt sondaj de opinie pe aceeasi problematica realizat in 2003 de IMAS in colaborare cu Centrul de Parteneriat pentru Egalitate arata ca rata globala de violenta in familie de-a lungul vietii a crescut in anul 2008 fata de cea din 2003 cu 4,1%, iar cea referitoare la ultimele 12 luni a crescut cu 1,6%.
    Sondajul de opinie CURS realizat in 2008 arata ca peste 1,2 milioane de romance cad victime ale violentei in fiecare an; mai putin de 1% intra in statisticile oficiale, ca urmare a depunerii unei plangeri impotriva agresorului. Se arata ca in 45% dintre familiile din Romania exista risc de violenta asupra minorilor, iar in 10% dintre acestea se manifesta forme de abuz asupra minorilor.
    Un indicator relevant pentru acest fenomen il reprezinta si numarul de inculpati trimisi in judecata in cauze care privesc fapte ce se circumscriu cazuisticii violentei in familie, raportul privind activitatea desfasurata de Ministerul Public in anul 2011 relevand faptul ca 469 de inculpati au fost trimisi in judecata in anul respectiv, ceea ce reprezinta 0,8% din totalul celor trimisi in judecata.
    In anul 2011, la nivelul Inspectoratului General al Politiei Romane, au fost sesizate cu 9,46% mai multe infractiuni de violenta in familie fata de anul 2010, ceea ce denota o crestere a increderii populatiei in institutia politiei. Din totalul infractiunilor de violenta intrafamiliala, 62% (+15,66%) au fost solutionate de unitatile teritoriale de politie.
    Din totalul infractiunilor sesizate, in 22,61% din cazuri s-a dispus inceperea urmaririi penale (cu 11,36% mai putine ca in anul 2010). Acest lucru scoate in evidenta faptul ca, in baza unor temeri, care tin de aspecte financiare, sentimentale, greutati familiale legate de cresterea si ingrijirea copiilor etc., victimele nu vor sa isi incheie relatia cu agresorul, astfel incat ele retrag plangerea penala sau nu vor sa depuna plangere impotriva acestuia.
    O forma importanta a violentei in familie este cea manifestata impotriva copiilor, unde au fost inregistrate cresteri fata de anul 2010 cu 21,15%. Cresteri ale violentei in familie au fost inregistrate la infractiunile de vatamare corporala cu 35,23%, loviri sau alte violente cu 22,04% si rele tratamente aplicate minorului cu 21,15%. Totusi, in anul 2011 au fost inregistrate si scaderi la infractiunile de raport sexual cu un minor cu 12%; viol cu 9,26% si tentativa de omor cu 7,79% fata de anul 2010.
    b) Evolutia cadrului strategic de reforma si dezvoltare in domeniul prevenirii si combaterii violentei in familie
    O prima politica publica in domeniu a fost reprezentata de Strategia nationala in domeniul prevenirii si combaterii violentei in familie si Planul de masuri pentru implementarea acestora in perioada 2005-2007, aprobat prin Hotararea Guvernului 686/2005. Acestea au influentat evolutiile din domeniu astfel incat astazi putem vorbi de o serie de progrese, o parte dintre acestea fiind obtinute prin integrarea conceptului de violenta in familie cu cea de violenta asupra copilului:
    - in anul 2010, in cadrul directiilor generale de asistenta sociala si protectia copilului (DGASPC), institutii aflate in subordinea consiliilor judetene si a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, s-a infiintat cate un compartiment cu atributii exprese in domeniul prevenirii si combaterii violentei in familie (in conformitate cu Hotararea Guvernului 967/2010 pentru modificarea si completarea Hotararii Guvernului 1.434/2004 privind atributiile si Regulamentul-cadru de organizare si functionare ale Directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului);
    - au fost elaborate documente de lucru comune pentru institutiile si autoritatile cu competente in prevenirea si combaterea violentei in familie, documente care cuprind informatii relevante si utile in instrumentarea cu celeritate a cazurilor de violenta in familie (prin Hotararea Guvernului 49/2011 s-a aprobat Metodologia-cadru privind prevenirea si interventia in cazurile de violenta in familie si s-au infiintat, la nivelul judetelor si sectoarelor municipiului Bucuresti, echipele intersectoriale in domeniul prevenirii si combaterii violentei in familie integrate cu violenta asupra copilului);
    - a fost modificata si completata Legea 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, instituindu-se o serie de masuri menite sa asigure victimei dreptul la demnitate si viata privata, fiind introdus "ordinul de protectie", prin care instanta poate sa dispuna, cu caracter provizoriu, una sau mai multe masuri - obligatii sau interdictii pentru agresor;
    - comparativ cu anul 2004, la nivel national a crescut numarul de adaposturi pentru victimele violentei in familie si au fost infiintate primele centre de asistenta destinate agresorilor familiali:
    a) 59 de adaposturi pentru victimele violentei in familie, dintre care 38 sunt publice, 2 sunt in parteneriat public-privat si 19 sunt private;
    b) 20 centre de prevenire si combatere a violentei in familie, dintre care 10 sunt publice, 1 este in parteneriat public-privat si 9 sunt private;
    c) 3 centre care ofera servicii sociale adresate agresorilor familiali.
    Desi ne confruntam cu cresterea dimensiunilor fenomenului violentei in familie, reteaua de servicii este ineficienta, slab organizata si insuficient sustinuta de catre autoritatile locale. De asemenea, este de mentionat faptul ca unitatile care acorda servicii victimelor violentei in familie nu sunt distribuite unitar la nivelul judetelor. Astfel, in judetele Bacau, Bistrita-Nasaud, Calarasi, Braila, Maramures, Mures, Olt si Suceava nu exista nicio unitate specializata in acordarea de asistenta victimelor violentei in familie;
    - au fost organizate campanii de informare cu privire la gravitatea fenomenului violentei in familie, al caror scop a fost in principal stimularea unui grad de toleranta zero fata de acest tip de violenta si respingerea acestui fenomen de catre victime sau alte persoane:
    a) Campania nationala 2004-2005 "Violenta se invata in familie";
    b) Campania nationala 2006-2008 de prevenire si combatere a violentei in familie (s-a derulat in contextul campaniei paneuropene "Parlamentele unite pentru combaterea violentei asupra femeilor, inclusiv a violentei domestice");
    c) Expozitia de fotografie 2007 "La feminin";
    d) Campania de sensibilizare a opiniei publice 2008 "Femei in umbra. Umbre";
    e) anual au fost organizate la nivel national cele 16 zile de activism impotriva violentei asupra femeii.
    Caracterul neunitar al jurisprudentei, accesul greoi al victimei la servicii de asistenta juridica adecvate, toleranta si acceptarea sociala crescuta fata de comportamentele violente din familie, perpetuarea inegalitatii dintre sexe, statistici diferite, uneori greu de comparat, numarul mic de adaposturi, de centre de consiliere pentru victime si de centre de asistenta pentru agresorii familiali raportat la nevoile comunitatii, lipsa masurilor preventive (ordinul de protectie si restrictie), precum si lipsa fondurilor alocate activitatilor de perfectionare continua a practicienilor din domeniu au condus la o tendinta de inmultire a actelor repetate de violenta in cadrul aceleiasi familii si la o tendinta de crestere a gravitatii acestor abuzuri savarsite in spatiul familial.

    CAP. III
    Prioritati, politici si cadru juridic existent

    Strategia nationala pentru prevenirea si combaterea fenomenului violentei in familie este un document de viziune strategica pe termen lung, care ofera coordonatele majore de actiune in sprijinul promovarii drepturilor victimelor, asigurarii securitatii si protejarii victimelor abuzurilor familiale.
    Prezenta strategie cuprinde principiile de actiune, obiectivele generale si specifice relevante la nivel national. Totodata, documentul include aspecte practice si instrumente concrete de lucru utile pentru dezvoltarea planurilor de actiune sectoriale, precum: inventarul privind masurile preventive si de combatere obligatorii, indicatori de performanta asociati, structura standard a planului de actiune, mecanismul de coordonare si monitorizare.
    In baza consultarii interinstitutionale organizate cu ocazia elaborarii acestei strategii, va fi asigurata complementaritatea initiativelor deja adoptate la nivel national, referindu-ne aici la Strategia nationala in domeniul protectiei si promovarii drepturilor copilului si a Planului operational in perioada 2008-2013, precum si Strategia nationala pentru egalitatea de sanse intre femei si barbati si a Planului general de actiune pentru perioada 2010-2012.
    Strategia nationala pentru prevenirea si combaterea fenomenului violentei in familie pentru perioada 2013-2017 si Planul de actiune pentru implementarea strategiei nationale pentru prevenirea si combaterea fenomenului violentei in familie pentru perioada 2013-2017 stabilesc un set de masuri destinate sa reduca sau sa contribuie la diminuarea actelor de violenta in familie, sa atenueze sentimentul de insecuritate al victimei, precum si sa reduca riscul recidivei si facilitarea reintegrarii sociale a persoanelor care au comis infractiuni de violenta in familie.
    Prezenta strategie vizeaza prevenirea si combaterea violentei in familie, care in mod curent afecteaza viata de familie si comunitatea.
    Cadrul legislativ national in domeniul prevenirii si combaterii violentei in familie cuprinde:
    -Legea 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, republicata;
    -Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, cu modificarile ulterioare;
    -Codul penal al Romaniei, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare;
    -Legea 211/2004 privind unele masuri pentru asigurarea protectiei victimelor infractiunilor, cu modificarile si completarile ulterioare;
    -Legea asistentei sociale 292/2011;
    -Hotararea Guvernului 1.434/2004 privind atributiile si Regulamentul-cadru de organizare si functionare ale Directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare;
    -Hotararea Guvernului 1.007/2010 privind aprobarea programelor de interes national in domeniul protectiei familiei si a drepturilor copilului pentru perioada 2010-2012, cu modificarile ulterioare;
    -Hotararea Guvernului 49/2011 pentru aprobarea Metodologiei-cadru privind prevenirea si interventia in echipa multidisciplinara si in retea in situatiile de violenta asupra copilului si de violenta in familie si a Metodologiei de interventie multidisciplinara si interinstitutionala privind copiii exploatati si aflati in situatii de risc de exploatare prin munca, copiii victime ale traficului de persoane, precum si copiii romani migranti victime ale altor forme de violenta pe teritoriul altor state;
    -Ordinul 383/2004 al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei privind aprobarea standardelor de calitate pentru serviciile sociale din domeniul protectiei victimelor violentei in familie;
    -Ordinul 384/306/993/2004 al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei, al ministrului administratiei si internelor si al ministrului sanatatii pentru aprobarea Procedurii de conlucrare in prevenirea si monitorizarea cazurilor de violenta in familie;
    -Ordinul 304/385/1.018/2004 al ministrului administratiei si internelor, al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei si al ministrului sanatatii privind aprobarea Instructiunilor de organizare si functionare a unitatilor pentru prevenirea si combaterea violentei in familie.
    Lupta impotriva violentei in familie este plasata in paradigma protectiei drepturilor fundamentale ale copilului si ale omului, astfel cum sunt acestea recunoscute de Conventia ONU privind drepturile copilului, Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene. Totodata, exista o serie intreaga de recomandari internationale bazate pe o cazuistica instrumentata la nivelul instantelor internationale, care plaseaza violenta in familie in contextul practicilor si politicilor ce vizeaza sanatatea publica si lupta impotriva tratamentelor discriminatorii.
    Este de necontestat faptul ca prevenirea si combaterea violentei in familie se regaseste in toate normele juridice internationale care au stat la baza elaborarii legislatiei romanesti in domeniu, inclusiv a prezentei strategii. Dintre acestea, mentionam:
    -Carta Natiunilor Unite - 24 octombrie 1945;
    -Conventia pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare impotriva femeilor (CEDAW), adoptata si deschisa spre semnare de Adunarea Generala a Natiunilor Unite in 1979 si ratificata de Romania in 1981;
    -Recomandarea Comitetului de Ministri catre statele membre R(85)4 cu privire la violenta in familie;
    -Recomandarea Comitetului de Ministri catre statele membre R(87)21 privind asistenta victimelor si prevenirea victimizarii;
    -Conventia cu privire la drepturile copilului, adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 20 noiembrie 1989;
    -Recomandarea Comitetului de Ministri catre statele membre R (90)2 privind masurile sociale referitoare la violenta in familie;
    -Declaratia privind eliminarea violentei impotriva femeilor, adoptata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite la 23 februarie 1994;
    -Declaratia si Platforma de actiune adoptate la Beijing, in cadrul Conferintei Mondiale asupra Femeilor, septembrie 1995;
    -Recomandarea Consiliului Europei R (2002)5 privind protectia femeilor contra violentei;
    -Rezolutia Adunarii Generale a Natiunilor Unite 61/143 privind intensificarea eforturilor in vederea eliminarii tuturor formelor de violenta impotriva femeilor din 19 decembrie 2006;
    -Rezolutia Consiliului Europei R (2007) 1582 "Parlamentele unite in combaterea violentei domestice impotriva femeilor";
    -Conventia privind drepturile persoanelor cu dizabilitati, adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 26 septembrie 2007;
    -Rezolutia Parlamentului European din 26 noiembrie 2009 referitoare la eliminarea violentei impotriva femeilor (2010/C 285 E/07);
    -Rezolutia Parlamentului European din 5 aprilie 2011 referitoare la prioritatile si structura unui nou cadru al politicii UE de combatere a violentei impotriva femeilor [2010/2209(INI)];
    -Conventia Consiliului Europei privind prevenirea si combaterea violentei impotriva femeilor si a violentei domestice (Council of Europe Treaty Series - No. 210/2011).

    CAP. IV
    Definirea problemei

    Lipsa unui cadru legislativ coerent si functional, absenta practicilor unitare de lucru, insuficienta dezvoltare a serviciilor, lipsa specialistilor si slaba lor pregatire, precum si lipsa unei culturi nonviolente sunt cele mai importante probleme la care urmareste sa raspunda prezenta strategie.
    Avand in vedere ca multe victime au semnalat lipsa de reactie a specialistilor cu atributii in domeniul prevenirii si combaterii violentei in familie fata de actele de violenta familiala, precum si lipsa de informare a acestora privind serviciile care pot fi accesate de victimele violentei intrafamiliale, se impune ca fiind deosebit de utila continuarea demersurilor de implementare a campaniilor de informare care sa vizeze aceste categorii de specialisti, pregatirea acestora in sensul de a furniza informatiile necesare pentru a indruma victima catre urmatoarea veriga de interventie si crearea retelelor interinstitutionale si interdisciplinare la nivel local, atat in mod formal, cat si informal. In acest context, reteaua interinstitutionala de servicii trebuie directionata si coordonata, pentru a obtine rezultate si pentru a asista victimele in mod corespunzator. Un aspect la fel de important se refera la necesitatea imperativa de a sprijini dezvoltarea unei capacitati de interventie sistematica la nivel local, in stransa coordonare cu organele de politie si parchetele, cu personalul medical si personalul din sistemul de invatamant, pentru protectia si siguranta victimelor - adulti si copii, deopotriva.
    Comisia Conventiei CEDAW, care dispune de un mecanism de raportare din partea guvernelor, a transmis Guvernului Romaniei intr-un document oficial ce a reprezentat un raspuns la raportul periodic al statului roman din 2006 o serie de recomandari prioritare referitoare la violenta in familie, care s-au referit cu prioritate la asigurarea implementarii efective a legislatiei pentru acces la masuri de protectie, finantarea de catre stat a unui numar suficient de adaposturi si finantarea unei linii telefonice de urgenta pentru victimele violentei familiale.
    In consecinta, anumite interventii asupra cadrului legislativ si ajustari ale cadrului institutional sunt necesare. De asemenea, in cadrul procesului ulterior de implementare a strategiei, vor fi elaborate sau, dupa caz, actualizate proceduri de lucru intersectoriale unitare si standardele de calitate privind serviciile sociale din domeniul protectiei victimelor violentei in familie. Vor fi sustinute eforturi pentru extinderea serviciilor (adaposturi, centre de consiliere, linii telefonice de urgenta) si va fi promovat parteneriatul cu societatea civila.

    CAP. V
    Obiectivele strategiei

    Obiective generale
    1. Prevenirea violentei in familie in vederea diminuarii fenomenului
    2. Protectia victimelor violentei in familie si responsabilizarea agresorilor prin constituirea unui cadru institutional integrat si adoptarea unor politici si masuri specifice
    3. Promovarea cooperarii intersectoriale si sustinerea parteneriatului cu societatea civila si a parteneriatului public-privat in implementarea politicilor in domeniu

    Obiective operationale
    1. Cresterea eficacitatii programelor de prevenire prin implementarea sistematica a masurilor de prevenire in vederea reducerii tolerantei fata de violenta in familie
    2. Dezvoltarea de atitudini si comportamente nonviolente pentru atingerea obiectivului "toleranta zero" fata de violenta in familie
    3. Imbunatatirea cadrului legislativ actual si asigurarea implementarii unitare a legislatiei prin adoptarea legislatiei secundare
    4. Intarirea capacitatii institutionale a autoritatilor administratiei publice centrale si locale de gestionare a violentei in familie corelate cu violenta asupra copilului
    5. Dezvoltarea unui sistem unitar de servicii sociale specializate in domeniul prevenirii si combaterii violentei in familie si asigurarea calitatii acestora, printr-o abordare nediscriminatorie, in particular sensibila la diferentele culturale, de varsta si gen
    6. Crearea unui sistem informational integrat de inregistrare, raportare si management al cazurilor de violenta in familie si violenta asupra copilului la nivel national
    7. Dezvoltarea si consolidarea competentelor profesionale ale resurselor umane existente in domeniul prevenirii si combaterii violentei in familie
    8. Dezvoltarea relatiilor de colaborare intre partenerii interni si intre statul roman si statele sau organismele internationale implicate in prevenirea si combaterea violentei in familie
    9. Monitorizarea si evaluarea activitatilor intreprinse in vederea prevenirii si combaterii violentei in familie

    CAP. VI
    Principii generale

    Fiecare masura cuprinsa in prezenta strategie si in planul de actiune se subsumeaza urmatoarelor principii:
    a) Principiul legalitatii in desfasurarea activitatilor de prevenire si combatere a violentei in familie;
    b) Principiul respectarii drepturilor omului si a libertatilor fundamentale in implementarea masurilor de prevenire si combatere a violentei in familie;
    c) Principiul nediscriminarii si egalitatii de sanse si de tratament intre femei si barbati - impune actorilor care gestioneaza cazurile de violenta in familie adoptarea unui comportament corect, impartial si nediscriminatoriu, fara deosebire de rasa, sex, religie, nationalitate, apartenenta politica, avere sau origine sociala, fata de toti cetatenii;
    d) Principiul interventiei imediate si al celeritatii in instrumentarea cazurilor de violenta in familie;
    e) Principiul prevenirii savarsirii actelor de violenta in familie, atat in mod primar, cat si, in special, al recidivei (caracterului repetabil);
    f) Principiul securizarii si protectiei victimei - garanteaza interventia, in limita cadrului legal, prin actiuni care sa asigure inclusiv protectia fizica a victimei;
    g) Principiul centrarii pe persoana - presupune centrarea pe nevoile persoanei si implicarea activa a acesteia in toate deciziile ce o privesc;
    h) Principiul confidentialitatii si al normelor deontologice profesionale, fara prejudicierea activitatii de semnalare a situatiilor de violenta sau a activitatii de instrumentare a cazurilor;
    i) Principiul prevenirii revictimizarii, prin limitarea interviurilor repetate;
    j) Principiul finantarii adecvate si utilizarii responsabile a resurselor financiare alocate pentru implementarea masurilor identificate pentru atingerea obiectivelor de reducere a violentei in familie;
    k) Principiul descentralizarii in dezvoltarea actiunilor de prevenire si combatere a violentei in familie;
    l) Principiul abordarii integrate - presupune coordonarea si cooperarea intre toate institutiile implicate; practicile si procedurile in domeniul prevenirii, monitorizarii si combaterii violentei in familie, precum si cele de implementare a masurilor de asistenta sociala vor avea la baza o viziune si o conceptie unitara, cu accent pe parteneriat si colaborarea in retea;
    m) Principiul parteneriatului public-privat - recunoaste importanta implicarii societatii civile in activitatile concrete de implementare a masurilor de prevenire si combatere a violentei in familie si incurajarea acesteia in cooptarea serviciilor de asistenta si sprijin acordate de organizatii nonguvernamentale.

    CAP. VII
    Directii de actiune

    Pentru anii 2013-2017, Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale si-a propus atingerea urmatoarelor directii de actiune, tinand cont de masurile prevazute de prezenta strategie, respectiv:
    -dezvoltarea capacitatii autoritatilor administratiei publice locale de a interveni in prevenirea si combaterea violentei in familie;
    -implementarea la nivel national a Sistemului informational unic integrat de inregistrare, raportare si management al cazurilor de violenta in familie;
    -cresterea eficientei in combaterea infractiunilor de violenta in familie;
    -stimularea institutiilor cu atributii in domeniul prevenirii si combaterii violentei in familie in vederea derularii in parteneriat de actiuni de prevenire a fenomenului violentei in familie;
    -formarea profesionala continua a specialistilor care activeaza in domeniul violentei in familie (de exemplu: asistent social, politist, medic/medic legist, psiholog, procuror, judecator);
    -recuperarea victimei si/sau a agresorului familial prin activitati integrate si complementare, de informare, consiliere, psihoterapie si alte terapii, derulate in scopul cresterii autonomiei si constientizarii valorii sociale a individului, a dezvoltarii responsabilitatii si redobandirii abilitatilor sociale;
    -continuarea procesului de finantare pentru infiintarea de noi unitati de prevenire si combatere a violentei in familie (Textul integral in Monitorul Oficial).


0 Comentarii la articol

Posteaza un comentariu

Campurile marcate sunt obligatorii *