Descarca text actualizat Legea pensiilor valabil de la 1 ianuarie 2013. Legea pensiilor este in legatura cu OUG 94/2010 privind sistemul public de pensii. Acest act va suferi modificari. Urmariti pagina noastra de Legislatia muncii unde in cursul lunii ianuarie 2014 vom publica Legea pensiilor actualizata 2014.
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
Dreptul la asigurări sociale este garantat de stat şi se exercită, în condiţiile prezentei legi, prin sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, denumit în continuare sistemul public de pensii.
ART. 2
Sistemul public de pensii se organizează şi funcţionează având ca principii de bază:
a) principiul unicităţii, potrivit căruia statul organizează şi garantează sistemul public de pensii bazat pe aceleaşi norme de drept, pentru toţi participanţii la sistem;
b) principiul obligativităţii, potrivit căruia persoanele fizice şi juridice au, conform legii, obligaţia de a participa la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale exercitându-se corelativ cu îndeplinirea obligaţiilor;
c) principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite;
d) principiul egalităţii, prin care se asigură tuturor participanţilor la sistemul public de pensii, contribuabili şi beneficiari, un tratament nediscriminatoriu, între persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică, în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege;
e) principiul repartiţiei, pe baza căruia fondurile de asigurări sociale se redistribuie pentru plata obligaţiilor ce revin sistemului public de pensii, conform legii;
f) principiul solidarităţii sociale, conform căruia participanţii la sistemul public de pensii îşi asumă reciproc obligaţii şi beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor asigurate prevăzute de lege;
g) principiul autonomiei, bazat pe administrarea de sine stătătoare a sistemului public de pensii, conform legii;
h) principiul imprescriptibilităţii, potrivit căruia dreptul la pensie nu se prescrie;
i) principiul incesibilităţii, potrivit căruia dreptul la pensie nu poate fi cedat, total sau parţial.
ART. 3
(1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) asigurat – persoana fizică pentru care angajatorul este obligat să reţină şi să plătească contribuţia individuală de asigurări sociale, precum şi persoana fizică ce achită, în nume propriu, contribuţia de asigurări sociale, conform prezentei legi;
b) case de pensii sectoriale – casele de pensii care funcţionează în subordinea Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, cu respectarea legislaţiei în vigoare privind protecţia informaţiilor clasificate în instituţiile din sistemul naţional de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională;
c) contract de asigurare socială – contractul încheiat voluntar între persoane fizice şi casele teritoriale de pensii în scopul asigurării în sistemul public de pensii;
d) contribuabil – persoana fizică sau juridică ce plăteşte contribuţii de asigurări sociale sistemului public de pensii, conform prezentei legi;
e) declaraţie individuală de asigurare – documentul depus la casele teritoriale de pensii, pe baza căruia se înregistrează în sistemul public de pensii persoanele care desfăşoară activităţi independente, asigurate obligatoriu prin efectul legii în sistemul public de pensii;
f) declaraţie nominală de asigurare – declaraţia privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat;
g) locuri de muncă în condiţii deosebite – locurile de muncă unde gradul de expunere la factorii de risc profesional sau la condiţiile specifice unor categorii de servicii publice, pe toată durata timpului normal de muncă, poate conduce în timp la îmbolnăviri profesionale, la comportamente riscante în activitate, cu consecinţe asupra securităţii şi sănătăţii în muncă a asiguraţilor;
h) locuri de muncă în condiţii speciale – locurile de muncă unde gradul de expunere la factorii de risc profesional sau la condiţiile specifice unor categorii de servicii publice, pe durata a cel puţin 50% din timpul normal de muncă, poate conduce în timp la îmbolnăviri profesionale, la comportamente riscante în activitate, cu consecinţe grave asupra securităţii şi sănătăţii în muncă a asiguraţilor;
i) locuri de muncă în alte condiţii – locurile de muncă şi activităţi din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale care implică pericol permanent de vătămare corporală gravă, invaliditate, mutilare, suprimare a vieţii ori de pierdere a libertăţii – captivitate, terorism, răpiri, luări ca ostatici ori alte asemenea situaţii – şi pentru care nu se pot lua măsuri de prevenire sau de protecţie;
j) perioade asimilate – perioadele pentru care nu s-au datorat sau plătit contribuţii de asigurări sociale şi care sunt asimilate stagiului de cotizare în sistemul public de pensii;
k) prestaţii de asigurări sociale – veniturile de înlocuire acordate la intervenirea riscurilor asigurate sub formă de pensii, ajutoare sau alte tipuri de prestaţii prevăzute de prezenta lege, pentru pierderea totală ori parţială a veniturilor asigurate;
l) punctaj lunar – numărul de puncte realizat de asigurat într-o lună, calculat prin raportarea câştigului salarial brut lunar/soldei brute lunare sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, la câştigul salarial mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Naţional de Statistică;
m) punctaj anual – numărul de puncte realizat de asigurat pe parcursul unui an calendaristic, obţinut prin împărţirea la 12 a sumei punctajelor lunare;
n) punctaj mediu anual – numărul de puncte realizat de asigurat, calculat prin raportarea punctajului total realizat de acesta în întreaga perioadă de activitate la numărul anilor corespunzători stagiului complet de cotizare prevăzut de lege la data pensionării;
o) riscuri asigurate – evenimentele care, la producerea efectelor lor, obligă instituţiile sistemului public de pensii să acorde asiguraţilor prestaţiile sociale, cu respectarea prevederilor prezentei legi (invaliditate, bătrâneţe şi deces);
p) stagiu de cotizare – perioada de timp pentru care s-au datorat contribuţii de asigurări sociale la sistemul public de pensii, precum şi cea pentru care asiguraţii cu declaraţie individuală de asigurare sau contract de asigurare socială au datorat şi plătit contribuţii de asigurări sociale la sistemul public de pensii;
q) stagiu de cotizare în specialitate – perioada în care o persoană din sistemul naţional de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi din sistemul administraţiei penitenciare s-a aflat în una dintre următoarele situaţii:
1. a avut calitatea de cadru militar în activitate;
2. a îndeplinit serviciul militar ca militar în termen, militar cu termen redus, elev al unei şcoli militare/şcoli de agenţi de poliţie sau student al unei instituţii de învăţământ din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională pentru formarea cadrelor militare, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, cu excepţia liceului militar;
3. a fost concentrată sau mobilizată ca rezervist;
4. a fost în captivitate;
5. a avut calitatea de funcţionar public cu statut special în instituţiile din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi din sistemul administraţiei penitenciare;
6. a avut calitatea de militar angajat pe bază de contract şi/sau de soldat şi gradat voluntar;
r) stagiu complet de cotizare – perioada de timp prevăzută de prezenta lege în care asiguraţii au realizat stagiul de cotizare pentru a putea beneficia de pensie pentru limită de vârstă, pensie anticipată sau pensie anticipată parţială;
s) abrogată;
t) stagiu minim de cotizare – perioada minimă de timp prevăzută de prezenta lege în care asiguraţii au realizat stagiul de cotizare pentru a putea beneficia de pensie, la împlinirea vârstei standard de pensionare;
u) stagiu potenţial – perioada de timp prevăzută de prezenta lege, considerată stagiu de cotizare şi acordată la calculul pensiei de invaliditate, ca o creditare pentru stagiul de cotizare nerealizat din cauza afecţiunilor invalidante;
v) vârstă standard de pensionare – vârsta stabilită de prezenta lege, pentru bărbaţi şi femei, la care aceştia pot obţine pensie pentru limită de vârstă, în condiţiile legii, precum şi vârsta din care se operează reducerile prevăzute de lege.
(2) În sensul prezentei legi, prin câştig salarial brut/soldă brută/salariu lunar brut se înţelege veniturile din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit, conform prevederilor Codului fiscal.
ART. 4
(1) De la data intrării în vigoare a prezentei legi, Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale devine Casa Naţională de Pensii Publice, denumită în continuare CNPP, instituţie care păstrează modul de organizare şi funcţionare, preia personalul, precum şi drepturile şi obligaţiile acesteia.
(2) Administrarea sistemului public de pensii se realizează prin CNPP şi prin casele de pensii sectoriale, care se înfiinţează, funcţionează şi îndeplinesc atribuţiile prevăzute de prezenta lege.
(3) În subordinea CNPP funcţionează case judeţene de pensii, în fiecare municipiu-reşedinţă de judeţ, precum şi Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, denumite în continuare case teritoriale de pensii.
(4) CNPP poate înfiinţa case locale de pensii, în funcţie de numărul şi structura asiguraţilor, care funcţionează sub conducerea şi controlul casei judeţene de pensii, respectiv ale Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti.
ART. 5
(1) Asiguraţii sistemului public de pensii pot fi cetăţeni români, cetăţeni ai altor state sau apatrizi, pe perioada în care au, conform legii, domiciliul sau reşedinţa în România.
(2) Pot fi asiguraţi ai sistemului public de pensii şi cetăţenii români, cetăţenii altor state şi apatrizii care nu au domiciliul sau reşedinţa în România, în condiţiile prevăzute de instrumentele juridice cu caracter internaţional la care România este parte.
(3) Asiguraţii au obligaţia să plătească contribuţii de asigurări sociale şi au dreptul să beneficieze de prestaţii de asigurări sociale, conform prezentei legi.
ART. 6
(1) În sistemul public de pensii sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:
I. a) persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă, inclusiv soldaţii şi gradaţii voluntari;
b) funcţionarii publici;
c) cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale;
d) persoanele care realizează venituri de natură profesională, altele decât cele salariale, din drepturi de autor şi drepturi conexe definite potrivit art. 7 alin. (1) pct. 13^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi din contracte/convenţii încheiate potrivit Codului civil.
II. persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate, în condiţiile prezentei legi, cu cele ale persoanelor prevăzute la pct. I;
III. persoanele care beneficiază de drepturi băneşti lunare, ce se asigură din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile legii, denumite în continuare şomeri;
IV. persoanele care realizează, în mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puţin de 4 ori câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi care se află în una dintre situaţiile următoare:
a) administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare ori de management;
b) membri ai întreprinderii individuale şi întreprinderii familiale;
c) persoane fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice;
d) persoane angajate în instituţii internaţionale, dacă nu sunt asiguraţii acestora;
e) alte persoane care realizează venituri din activităţi profesionale;
V. cadrele militare trecute în rezervă, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare ale căror raporturi de serviciu au încetat, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, care beneficiază de ajutoare lunare ce se asigură din bugetul de stat, în condiţiile legii;
(2) Se pot asigura în sistemul public de pensii, pe bază de contract de asigurare socială, în condiţiile prezentei legi, avocaţii, personalul clerical şi cel asimilat din cadrul cultelor recunoscute prin lege, neintegrate în sistemul public, precum şi orice persoană care doreşte să se asigure, respectiv să îşi completeze venitul asigurat.
ART. 7
(1) Persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct. I şi II, denumite în continuare angajatori, instituţiile care efectuează plata drepturilor de şomaj pentru şomerii prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct. III, precum şi instituţiile care efectuează plata drepturilor pentru persoanele prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. V sunt obligate să întocmească şi să depună declaraţia nominală de asigurare.
(2) În situaţia în care se constată erori în cuprinsul declaraţiilor prevăzute la alin. (1), indiferent de cauzele producerii acestora, şi/sau modificări ale datelor pe baza cărora se stabilesc stagiul de cotizare şi punctajul mediu anual ale asiguratului, persoanele juridice sau fizice prevăzute la alin. (1) sunt obligate să întocmească şi să depună o declaraţie nominală de asigurare rectificativă.
(3) Termenele şi modalităţile de depunere a declaraţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt prevăzute în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 8
(1) CNPP, prin casele teritoriale de pensii, controlează modul în care angajatorii, precum şi instituţiile care efectuează plata drepturilor de şomaj respectă dispoziţiile legale privind întocmirea şi depunerea declaraţiei nominale de asigurare şi a obligaţiilor de plată, precum şi respectarea termenelor de depunere.
(2) Casele de pensii sectoriale controlează modul în care angajatorii din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale respectă dispoziţiile legale privind întocmirea şi transmiterea declaraţiei nominale de asigurare, precum şi termenele de transmitere.
ART. 9
(1) Angajatorii, precum şi instituţiile care efectuează plata drepturilor de şomaj sunt obligate să pună la dispoziţia reprezentanţilor CNPP şi ai caselor teritoriale de pensii toate documentele necesare verificării legalităţii şi corectitudinii datelor înscrise în declaraţia nominală de asigurare şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat.
(2) Angajatorii din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale au obligaţia de a pune la dispoziţia reprezentanţilor caselor de pensii sectoriale toate documentele necesare verificării legalităţii şi corectitudinii datelor înscrise în declaraţia nominală de asigurare şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat.
ART. 10
(1) Pentru perioadele de după 31 martie 2001, declaraţia nominală de asigurare prevăzută la art. 7 alin. (1) şi (2) constituie documentul pe baza căruia se stabileşte stagiul de cotizare în sistemul public de pensii şi punctajul mediu anual pentru asiguraţii sistemului public de pensii, cu excepţia persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c).
(2) În cazul persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c), declaraţia prevăzută la art. 7 alin. (1) şi (2) constituie singurul document pe baza căruia se stabileşte stagiul de cotizare în sistemul public de pensii şi punctajul anual de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(3) În situaţiile în care, pentru perioadele prevăzute la alin. (1) şi (2), derularea raporturilor de muncă sau de serviciu nu poate fi dovedită prin declaraţia nominală de asigurare, în vederea stabilirii stagiului de cotizare şi a punctajului anual, pot fi valorificate şi alte acte doveditoare, întocmite în condiţiile legii.
(4) Obligaţia prezentării actelor doveditoare prevăzute la alin. (3) revine persoanei în cauză.
ART. 11
(1) Persoanele prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. IV care au cel puţin vârsta de 18 ani sunt obligate să se asigure pe baza declaraţiei individuale de asigurare.
(2) Declaraţia individuală de asigurare se depune în termen de 30 de zile de la data încadrării în situaţia prevăzută la alin. (1) la casa teritorială de pensii competentă, în funcţie de domiciliul sau reşedinţa persoanei.
(3) Venitul lunar asigurat pentru persoanele menţionate la alin. (1) este cel stabilit prin declaraţia individuală de asigurare şi nu poate fi mai mic decât suma reprezentând 35% din câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi mai mare decât valoarea corespunzătoare a de 5 ori câştigul salarial mediu brut.
(4) Se exceptează de la obligativitatea depunerii declaraţiei de asigurare persoanele prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. IV, dacă beneficiază de una dintre categoriile de pensii prevăzute de prezenta lege sau dacă se regăsesc în situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II, III şi V.
ART. 12
(1) Contractul de asigurare socială prevăzut la art. 6 alin. (2) se încheie între persoana interesată sau, după caz, tutorele, curatorul ori mandatarul acesteia desemnat prin procură specială şi casa teritorială de pensii competentă, în funcţie de domiciliul sau reşedinţa persoanei.
(2) Contractul de asigurare socială se încheie în formă scrisă şi produce efecte de la data înregistrării acestuia la casa teritorială de pensii.
ART. 13
(1) Venitul asigurat înscris în declaraţia individuală de asigurare sau în contractul de asigurare socială poate fi modificat prin depunerea unei comunicări de modificare a declaraţiei individuale de asigurare ori, după caz, prin încheierea unui act adiţional la contractul de asigurare socială.
(2) Declaraţia individuală de asigurare şi contractul de asigurare socială constituie titluri de creanţă şi devin titluri executorii la data la care creanţa bugetară este scadentă, conform legii.
ART. 14
(1) În situaţia în care pe parcursul derulării asigurării în baza declaraţiei individuale de asigurare se face dovada că există perioade în care nu se realizează venituri, la cererea asiguratului sau din iniţiativa casei teritoriale de pensii, declaraţia poate fi suspendată.
(2) Pentru perioadele de suspendare prevăzute la alin. (1) nu se datorează contribuţie de asigurări sociale.
ART. 15
(1) În sistemul public de pensii, evidenţa drepturilor şi obligaţiilor de asigurări sociale se realizează pe baza codului numeric personal al asiguratului.
(2) Datele cu caracter personal actualizate pentru toţi cetăţenii români, cetăţenii Uniunii Europene, ai statelor membre ale Spaţiului Economic European, ai Elveţiei şi pentru străinii care au înregistrată rezidenţa/şederea în România, precum şi ale persoanelor pentru care CNPP şi casele de pensii sectoriale întocmesc documentaţii de plată şi/sau efectuează plata unor prestaţii sociale sunt furnizate acestora gratuit de către Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, după caz.
(3) Datele prevăzute la alin. (2) sunt furnizate gratuit, la cererea CNPP şi a caselor de pensii sectoriale, şi de oricare altă autoritate, instituţie publică sau altă instituţie care deţine astfel de informaţii.
(4) Conţinutul, modalităţile şi termenele de transmitere a informaţiilor prevăzute la alin. (2) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
ART. 16
Constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii:
a) vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la data de 1 aprilie 2001;
b) vechimea în serviciu recunoscută pentru stabilirea pensiilor, în cazul persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c), până la intrarea în vigoare a prezentei legi;
c) perioada cuprinsă între 1 aprilie 2001 şi data intrării în vigoare a prezentei legi, în care persoanele au fost asigurate în baza Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare;
d) perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2010 şi data intrării în vigoare a prezentei legi, în cazul persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. V.
ART. 17
(1) Constituie stagiu de cotizare şi perioada suplimentară la vechimea în muncă sau la vechimea în serviciu acordată în baza legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 pentru perioadele realizate în grupa I, a II-a, respectiv în condiţii deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii, în cazul persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c).
(2) Constituie stagiu de cotizare şi perioadele de până la data de 1 aprilie 2001 în care o persoană:
a) s-a aflat în una dintre situaţiile prevăzute la art. 49;
b) are stabilite drepturi privind vechimea în muncă în baza prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat.
(3) Constituie stagiu de cotizare şi timpul util la pensie realizat de agricultori, în condiţiile reglementate de legislaţia privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, anterioară datei de 1 aprilie 2001.
ART. 18
Pentru perioadele ulterioare datei de 1 aprilie 2001 care reprezintă, conform legii, stagiu de cotizare realizat în condiţii deosebite, condiţii speciale sau alte condiţii de muncă se acordă perioade suplimentare la vechimea în muncă sau la vechimea în serviciu, care constituie stagii de cotizare în condiţii normale, după cum urmează:
a) 3 luni pentru fiecare an lucrat în condiţii deosebite de muncă;
b) 6 luni pentru fiecare an lucrat în condiţii speciale de muncă;
c) 12 luni pentru fiecare an lucrat în alte condiţii de muncă aşa cum sunt reglementate la art. 29 alin. (2).
ART. 19
(1) Constituie stagiu de cotizare perioadele de timp pentru care asiguraţii datorează şi/sau plătesc contribuţii de asigurări sociale în sistemul public de pensii din România, precum şi în alte ţări, în condiţiile stabilite prin acordurile sau convenţiile internaţionale la care România este parte.
(2) La stabilirea drepturilor de asigurări sociale se iau în considerare stagiile de cotizare realizate în sistemul public de pensii din România, precum şi perioadele de asigurare realizate sau recunoscute ca atare în alte ţări, în condiţiile reglementate prin instrumente juridice cu caracter internaţional la care România este parte şi/sau regulamente comunitare.
(3) În sistemul public de pensii, obligaţiile şi prestaţiile de asigurări sociale se achită în monedă naţională.
(4) În cazul drepturilor salariale sau veniturilor asigurate, stabilite în moneda altor ţări pe teritoriul României, contribuţiile se plătesc în lei la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României din data stabilită pentru plata acestor drepturi.
CAP. II
Bugetul asigurărilor sociale de stat
ART. 20
(1) Bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde veniturile şi cheltuielile sistemului public de pensii.
(2) Guvernul elaborează anual, pe baza propunerilor CNPP şi ale instituţiilor care au în subordine case de pensii sectoriale, proiectul legii bugetului asigurărilor sociale de stat, pe care îl supune spre aprobare Parlamentului.
(3) Casele de pensii sectoriale elaborează propuneri pentru bugetul asigurărilor sociale de stat şi le transmit instituţiilor publice în subordinea cărora funcţionează.
(4) În situaţia în care legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu a fost adoptată cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, se aplică în continuare prevederile bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul precedent, până la adoptarea noului buget.
ART. 21
Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat provin din:
a) contribuţii de asigurări sociale, dobânzi şi penalităţi de întârziere, precum şi din alte venituri, potrivit legii;
b) sume alocate de la bugetul de stat pentru echilibrarea bugetului asigurărilor sociale de stat, care se aprobă prin legile bugetare anuale.
ART. 22
(1) Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat acoperă contravaloarea prestaţiilor de asigurări sociale din sistemul public de pensii, cheltuielile privind organizarea şi funcţionarea sistemului public de pensii, finanţarea unor investiţii proprii, alte cheltuieli prevăzute de lege.
(2) Din veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat se prelevă anual până la 3% pentru constituirea unui fond de rezervă.
(3) Fondul de rezervă cumulat nu poate depăşi nivelul cheltuielilor prevăzute pentru anul bugetar respectiv.
(4) Fondul de rezervă se utilizează pentru acoperirea prestaţiilor de asigurări sociale în situaţii temeinic motivate sau a altor cheltuieli ale sistemului public de pensii, aprobate prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
(5) Fondul de rezervă nu se poate utiliza în primii 3 ani de la începerea constituirii acestuia.
(6) Fondul de rezervă se constituie în anii în care bugetul asigurărilor sociale de stat este excedentar, nu primeşte sume pentru echilibrare, potrivit art. 21 lit. b), şi numai după acoperirea deficitelor din anii precedenţi ale bugetului asigurărilor sociale de stat.
ART. 23
(1) În termen de 6 luni de la publicarea prezentei legi, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, denumită în continuare ANAF, CNPP şi casele de pensii sectoriale au obligaţia să coreleze bazele proprii de date pentru realizarea unei evidenţe corecte şi unitare a drepturilor şi obligaţiilor participanţilor la sistemul public de pensii, precum şi la sistemul fondurilor de pensii administrate privat.
(2) CNPP, casele de pensii sectoriale şi ANAF au obligaţia să îşi transmită reciproc informaţiile referitoare la sumele reprezentând contribuţia de asigurări sociale, declarate şi, respectiv, plătite de angajatori.
(3) CNPP, casele de pensii sectoriale şi ANAF, pe baza informaţiilor prevăzute la alin. (2), identifică situaţiile în care angajatorii nu au respectat prevederile legale privind declararea şi plata contribuţiilor de asigurări sociale, dispunând măsurile prevăzute de lege.
(4) Instituţiile prevăzute la alin. (3) îşi acordă reciproc şi gratuit accesul la informaţiile referitoare la declararea şi plata contribuţiilor de asigurări sociale din bazele de date pe care le au în administrare.
(5) Anual, după depunerea declaraţiilor fiscale, ANAF transmite CNPP veniturile realizate de persoanele fizice, altele decât cele care realizează venituri din salarii sau asimilate acestora.
ART. 24
(1) Excedentele anuale ale bugetului asigurărilor sociale de stat pot fi utilizate în anul următor, potrivit destinaţiilor aprobate prin lege, după regularizarea cu bugetul de stat, în limita sumelor primite de acesta, potrivit prevederilor art. 21 lit. b).
(2) Eventualul deficit curent al bugetului asigurărilor sociale de stat se acoperă din fondul de rezervă.
(3) Deficitul din anii precedenţi şi din anul curent al bugetului asigurărilor sociale de stat rămas după utilizarea fondului de rezervă se finanţează din disponibilităţile contului curent general al Trezoreriei Statului.
ART. 25
Disponibilităţile băneşti ale asigurărilor sociale de stat sunt purtătoare de dobânzi, nivelul dobânzilor stabilindu-se prin convenţii încheiate de CNPP cu Trezoreria Statului.
ART. 26
În mod excepţional, în situaţii motivate, pentru acoperirea deficitului bugetului asigurărilor sociale de stat, după epuizarea fondului de rezervă, veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat se completează cu sume care se alocă de la bugetul de stat.
CAP. III
Contribuţia de asigurări sociale
ART. 27
(1) În sistemul public de pensii sunt contribuabili, după caz:
a) asiguraţii care dat… [continut trunchiat]