„Camatarie” legalizata
A trecut de mult perioada de aur a creditarii de tip „fast-food” când se acordau pe banda rulanta împrumuturi de nevoi personale. Odata cu venirea crizei economico-financiare, însa, s-a gripat aceasta morisca rapida, prin care milioane de români s-au îndatorat la banci. Un factor determinant în acest fenomen a fost reticenta bancilor de a mai acorda astfel de mini-credite, odata cu înasprirea conditiilor de creditare impuse pe piata bancara. Multi români nu au mai putut trece de aceste conditii, însa, în disperarea de a face rost de bani, au apelat la solutii aparent miraculoase. Credit rapid! Aceasta este în prezent regula de aur pe care o aplica institutiile financiare nebancare (IFN) în campania continua de a-i atrage ca potentiali clienti pe cei refuzati de banci. Principalul atu pe care institutii gen Provident sau Cetelem, ca sa luam doar câteva exemple, îl utilizeaza la maxim este acela ca pot satisface nevoia de finantare chiar si a persoanelor care au deja prea multe credite ori au fost incluse de banci pe lista neagra a rau-platnicilor. Nu întotdeauna însa solutia miraculoasa este si cea mai fericita pentru ca în spatele unor astfel de împrumuturi se ascund costuri si dobânzi exorbitante, ce te duc cu gândul la camataria legalizata. Pentru 3.000 lei, de exemplu, împrumutatul ajunge sa dea înapoi chiar si 5.500 lei într-un interval scurt, de doar un an. Astfel, din pacate, clientii se adâncesc si mai mult în datorii. Iar când vine vorba de recuperat bani, institutiile nebancare trec la un adevarat razboi psihologic în care datornicul este bombardat permanent cu SMS-uri si telefoane. Rapacitatea recuperatorilor ajunge pâna la haituirea pur si simplu a unor persoane care nu au nicio legatura cu împrumutatul.
sursa: obiectivbr.ro
23.09.2010