Denumiri populare : busuioc, matacina, vasileac, borjolica, bosioc
Originar din Asia, India, Pakistan, Thailanda. Este o planta aomata sensibila la frig, care iubeste caldura si umiditatea. Denumirea sa vine din limba greaca basileus inseamna „rege” iar legenda spune ca aceasta planta a crescut in locul in care Imparatii Constantin si Elena au descoperit Sfanta Cruce. El insusi este considerat „regele mirodeniilor”De-a lungul istoriei busuiocul a fost considerat o planta sfanta si venerata de mai toate civilizatiile lumii. Cercetarile actuale au pus in evidenta proprietatile terapeutice ale plantei pe care oamenii le-au folosit de mii de ani. La noi in tara este o planta de cultura care se seamana la Dragobete (24 februarie) inmiresmand terasele si gradinile.
Busuiocul este o Plante medicinale cu tulpina paroasa si flori mici albe sau roz, care se poate inalta pana la jumatate de metru. Se intalneste mai ales in zonele de campie si se dezvolta armonios in conditii de umezeala si caldura. Se poate recolta din luna iulie pana in septembrie, prin taiere de la 7-13 cm de pamant. Contine ulei volatil bogat in estrargol si linalol, saponozide, triterpenice, tanoizi. Busuiocul este aromat si are miros dulce intepator.
Indicatii terapeutice Busuioc: bronsita, viroze respiratorii, tuse convulsiva, boli neuro-psihice (migrene, nervozitate, anxietate, insomnii), afectiuni digestive (meteorism abdominal, diaree, colite, dizenterie, digestie dificila, ulcer gastric), anorexie, boli febrile, prevenirea imbatranirii precoce, tulburari de dinamica sexuala, impotenta, figiditate (se combina cu branca ursului, napraznic), vaginite, balanite, cervicite (infectia cu Papiloma virus), oboseala fizica si psihica, astenie, stimularea lactatiei (datorita efectului galactogog, contine aceleasi principii active prezente in anason, fenicul)
Mod de folosire: pulberea, infuzia, sirop, uleiul volatil, suc proaspat din frunze,
– Frunzele proaspete sunt folosite in diverse preparate culinare: salate, sosuri, mancaruri, muraturi; ajuta digestia, combate flatulenta, favorizeaza mentinerea unei flore saprofite la nivelul tractului intestinal, nepermitand dezvoltarea unei flore patogene. Practicile religioase folosesc busuiocul pentru sfintirea apei, ale carei calitati se datoreaza tocmai dizolvarii in apa a principiilor active si uleiurilor volatile existente in acesta planta. In uz extern se pot folosi cataplasme din frunze proaspete sau suc natural din frunze care se poate aplica pe ulceratii ctronice suprainfectate, afte bucale, intepaturi de insecte (viespi), leucoree, balanite, gonoree, veruci vulvare, etc
– Siropul de busuioc se prepara dintr-un kilogram de zahar, o farfurie rasa de planta, sucul de la o lamaie; se facre un sirop din zahar si apa care se fierbe pana se leaga (de consistenta mierii), apoi se adauga planta si se mai fierbe 10-15 minute, inainte de a lua sucul de pe foc se adauga zeama de lamaie; se mai lasa acoperit vasul 15 minute dupa care se strecoara si se pune in sticle inchise ermetic. Se administreaza cate 2 lingurite inainte de mesele pincipale
– Pulberea se obtine prin macinarea inflorescentelor si frunzelor uscate, apoi cernerea; se aministreaza cate o lingurita rasa care se tine cateva minute sub limba, apoi se inghite cu apa; se ia de 3-4 ori pe zi ; poate fi importanta pentru prevenirea imbatranirii precoce, aparitiei cancerului
– Infuzia se prepara prin oparirea unei lingurite de planta intr-o cana de apa clocotita care se lasa la infuzat 15 minute, apoi se strecoara si se bea cate 2- 3 cani pe zi .In congestia cailor respiratorii (raceala, gripa) se recomanda inhalatia cu aburi in care sunt antrenate principiile active din busuioc. In uz extern se poate folosi in cosmetica pentru tratarea tenurilor sensibile, acneice, sau dupa curatarea comedoanelor ste indicat sa se curete tenul cu un amestec de galbenele, musetel, coada- soricelului si busuioc
– Tinctura, se administreaza cate 30 de picaturi de 3 ori pe zi
– Uleiul volatil se administreaza cate 2- 3 picaturi intr-o lingura de miere, de 2 ori pe zi, timp de 5- 14 zile; la copii intre 5- 8 ani se administreaza o singura picatura de 2 ori pe zi; poate fi eficient pentru tratarea parazitozelor intestinale (giardioza); se administreaza in cure de 21 de zile cu pauze de 10 zile dupa care se reia.Busuiocul are un puternic efect antibiotic (germeni gram- pozitivi sau gram- negativ), antifungic, antiparazitar; in combinatie cu oregano poate fi eficient in tratarea colitelor, dizenteriei, diareei de cauze dverse. In aromoterapie poate fi folosit pentru a combate depresia, anxietatea, insomniile.
Uz intern:
– cefalee, tuse, tulburari gstrointestinale (absoarbe gazele, calmeaza colicii abdominali), reduce starile de voma, bronsite cronice sau acute, tuse, dispepsii, epigastralgii, ulcer gastric, astenie, boli renale, stari febrile, gripa, anorexie – sub forma de infuzie.
Uz extern:
– ulceratii suprainfectate, afte bucale sau genitale, stomatite si balanite erozive, intepaturi de insecte, gonoree, leucoree, veruci vulgare.
Originar din Asia, India, Pakistan, Thailanda. Este o planta aomata sensibila la frig, care iubeste caldura si umiditatea. Denumirea sa vine din limba greaca basileus inseamna „rege” iar legenda spune ca aceasta planta a crescut in locul in care Imparatii Constantin si Elena au descoperit Sfanta Cruce. El insusi este considerat „regele mirodeniilor”De-a lungul istoriei busuiocul a fost considerat o planta sfanta si venerata de mai toate civilizatiile lumii. Cercetarile actuale au pus in evidenta proprietatile terapeutice ale plantei pe care oamenii le-au folosit de mii de ani. La noi in tara este o planta de cultura care se seamana la Dragobete (24 februarie) inmiresmand terasele si gradinile.
Busuiocul este o Plante medicinale cu tulpina paroasa si flori mici albe sau roz, care se poate inalta pana la jumatate de metru. Se intalneste mai ales in zonele de campie si se dezvolta armonios in conditii de umezeala si caldura. Se poate recolta din luna iulie pana in septembrie, prin taiere de la 7-13 cm de pamant. Contine ulei volatil bogat in estrargol si linalol, saponozide, triterpenice, tanoizi. Busuiocul este aromat si are miros dulce intepator.
Indicatii terapeutice Busuioc: bronsita, viroze respiratorii, tuse convulsiva, boli neuro-psihice (migrene, nervozitate, anxietate, insomnii), afectiuni digestive (meteorism abdominal, diaree, colite, dizenterie, digestie dificila, ulcer gastric), anorexie, boli febrile, prevenirea imbatranirii precoce, tulburari de dinamica sexuala, impotenta, figiditate (se combina cu branca ursului, napraznic), vaginite, balanite, cervicite (infectia cu Papiloma virus), oboseala fizica si psihica, astenie, stimularea lactatiei (datorita efectului galactogog, contine aceleasi principii active prezente in anason, fenicul)
Mod de folosire: pulberea, infuzia, sirop, uleiul volatil, suc proaspat din frunze,
– Frunzele proaspete sunt folosite in diverse preparate culinare: salate, sosuri, mancaruri, muraturi; ajuta digestia, combate flatulenta, favorizeaza mentinerea unei flore saprofite la nivelul tractului intestinal, nepermitand dezvoltarea unei flore patogene. Practicile religioase folosesc busuiocul pentru sfintirea apei, ale carei calitati se datoreaza tocmai dizolvarii in apa a principiilor active si uleiurilor volatile existente in acesta planta. In uz extern se pot folosi cataplasme din frunze proaspete sau suc natural din frunze care se poate aplica pe ulceratii ctronice suprainfectate, afte bucale, intepaturi de insecte (viespi), leucoree, balanite, gonoree, veruci vulvare, etc
– Siropul de busuioc se prepara dintr-un kilogram de zahar, o farfurie rasa de planta, sucul de la o lamaie; se facre un sirop din zahar si apa care se fierbe pana se leaga (de consistenta mierii), apoi se adauga planta si se mai fierbe 10-15 minute, inainte de a lua sucul de pe foc se adauga zeama de lamaie; se mai lasa acoperit vasul 15 minute dupa care se strecoara si se pune in sticle inchise ermetic. Se administreaza cate 2 lingurite inainte de mesele pincipale
– Pulberea se obtine prin macinarea inflorescentelor si frunzelor uscate, apoi cernerea; se aministreaza cate o lingurita rasa care se tine cateva minute sub limba, apoi se inghite cu apa; se ia de 3-4 ori pe zi ; poate fi importanta pentru prevenirea imbatranirii precoce, aparitiei cancerului
– Infuzia se prepara prin oparirea unei lingurite de planta intr-o cana de apa clocotita care se lasa la infuzat 15 minute, apoi se strecoara si se bea cate 2- 3 cani pe zi .In congestia cailor respiratorii (raceala, gripa) se recomanda inhalatia cu aburi in care sunt antrenate principiile active din busuioc. In uz extern se poate folosi in cosmetica pentru tratarea tenurilor sensibile, acneice, sau dupa curatarea comedoanelor ste indicat sa se curete tenul cu un amestec de galbenele, musetel, coada- soricelului si busuioc
– Tinctura, se administreaza cate 30 de picaturi de 3 ori pe zi
– Uleiul volatil se administreaza cate 2- 3 picaturi intr-o lingura de miere, de 2 ori pe zi, timp de 5- 14 zile; la copii intre 5- 8 ani se administreaza o singura picatura de 2 ori pe zi; poate fi eficient pentru tratarea parazitozelor intestinale (giardioza); se administreaza in cure de 21 de zile cu pauze de 10 zile dupa care se reia.Busuiocul are un puternic efect antibiotic (germeni gram- pozitivi sau gram- negativ), antifungic, antiparazitar; in combinatie cu oregano poate fi eficient in tratarea colitelor, dizenteriei, diareei de cauze dverse. In aromoterapie poate fi folosit pentru a combate depresia, anxietatea, insomniile.
Uz intern:
– cefalee, tuse, tulburari gstrointestinale (absoarbe gazele, calmeaza colicii abdominali), reduce starile de voma, bronsite cronice sau acute, tuse, dispepsii, epigastralgii, ulcer gastric, astenie, boli renale, stari febrile, gripa, anorexie – sub forma de infuzie.
Uz extern:
– ulceratii suprainfectate, afte bucale sau genitale, stomatite si balanite erozive, intepaturi de insecte, gonoree, leucoree, veruci vulgare.