Descrierea plantei medicinale:
Denumiri populare: barba sasului, barba ursului, bota calului, bota cucului, bradisor, coada iepei, coada manzului, coada soparlei, codaie, iarba de cositor, opintici, parul porcului, peria ursului
Cunoscuta si folosita ca Plante medicinale inca din antichitate este recomandata de medicii tuturor timpurilor (Galen Dioscorides, Plinius cel Batran, Paracelsus, preotul Kneipp) in bolile pulmonare si de rinichi care se agraveaza in anotimpul iarna. In scop terapeutic se folosesc partile aeriene ale plantei consemnata in cele mai vechi tratate de medicina, de catre Dioscorides (medic militar roman), planta era folosita pentru cicatrizarea ranilor („planta razboinicului ranit”), pentru tinerele femei cand „nu le veneau randurile” (amenoree), ca spalaturi in „poala alba” (leucoree), pentru „schimbarea sangelui” (detoxifiere).
Coada calului este o planta vivace, ierboasa, avand in pamant un rizom din care primavara devreme apar tulpinile fertile, terminate la varf cu un spic sporifer de forma cilindrica sau ovala. Acestea sunt de culoare brun-rosiatica si dispar repede. Mai tarziu, inspre vara, rasar tulpinile sterile care au 20-50 cm inaltime si groase pana la 5 mm. Ele sunt de culore verde-deschis, brazdate la exterior cu 6-19 coaste aspre la pipait, iar din loc in loc prezinta noduri. In dreptul fiecarui nod au niste gulerase (vagine) formate din frunze mici in forma de solzi, unite intre ele si terminate cu dinti bruni, fara a fi inconjurati de o margine membranoasa albicioasa. Tot in dreptul nodurilor, dar sub gulerase, pornesc ramuri articulate, lungi ca acele de pin, in numar de 20-50, care inconjoara tulpina de jur imprejur dandu-i forma unui bradulet. Ramurile sunt pline la interior, formate din 4 muchii, caracter specific plantei medicinale. Ramurile sunt indreptate in sus, micsorandu-se cu cat inainteaza spre varful tulpinii. Coada calului creste prin locuri umede si pe amrginea paraielor, in locuri argiloase.
Indicatii terapeutice Coada calului: boli ale rinichilor, prostatite, boli reumatice, detoxifiere; in uz extern: ajuta la vindecarea contuziilor, degeraturilor, neuro-dermitelor, edeme ale picioarelor, grabeste cicatrizarea ranilor, a ulcerului varicos, combate transpiratia excesiva a picioarelor, osteoporoza, demineralizari, hipocalcemii, crampe musculare, ulcer gastro-duodenal.
Mod de folosire: infuzie, decoct, tinctura , pulberea
– Pulberea se obtine prin macinarea plantei uscate, se administreaza de 3- 4 ori pe zi cate o lingurita, fiind bine tolerata de organism in tratamente de lunga durata si eficienta in: tratarea hemoragiilor, anemiilor posthemoragice, consolidarea oaselor si dintilor, prevenirea si tratarea bolilor cardio-vasculare, tratarea infectiilor btronsice si pulmonare (actiune antibacteriana, ajuta la refacerea tesuturilor atinse de infectie); in cure de 2- 3 luni poate combate ateroscleroza vasculara, HTA si bolile de inima; prin actiunea antihemoragica poate opri sangerarile abundente chiar si in timpul ciclului menstrual si totodata permite refacerea rapida in caz de anemie posthemoragica(se administreaza 2 lingurite pe zi de pulbere); pentru tratamentul ulcerului gastric se recomanda consumul zilnic pe lunga durata a pulberii de coada calulu.
– Maceratul la rece: se obtine prin adaosul intr-un litru de apa a 4- 6 linguri de pulbere de coada calului si se lasa la infuzat de seara pana dimineata; se consuma apoi pe parcursul intregii zile ; are actiune diuretica, elimina surplusul de apa din tesuturi, detoxifica organismul
– Infuzia se prepara dintr-o lingurita de planta uscata la o cana de apa clocotita care se infuzeaza 10- 15 minute, se bea cate 1- 2 cesti pe zi
– Decoctul se face mai concentrat 1 lingura cu varf de planta la o cana de apa, se fierbe 10 minute, apoi se strecoara si se foloseste pentru comprese in uz extern sau respectand proportiile se boate prepara decoctul pentru bai locale, bai de sezut sau chiar bai generale (2 pumni de planta se fierb in 10 litri de apa timp de 20 de minute care apoi se adauga in apa de baie), se sta cu corpul tot acoperit de aceasta apa 30 de minute, apoi nu se face dus. In uz extern se recomanda comprese in caz de : abcese, eczeme, epistaxis (hemoragii nazal, cand se recomanda ca in decoctul preparat a se adauge putina sare si sa se faca aspiratii nazale de 2 – 3 ori pe zi), transpiratie abundenta a picioarelor.
Uz extern:
– tulpini sterile – contuzii, edeme, degeraturi, cicatrizarea ranilor, neurodermite, eczeme, hiperhidroza, bromhidroza, ulceratii cutanate, aftoze, vergeturi, stomatite, plagi – sub forma de bai sau comprese. Se recomanda ca recoltarea sa se faca doar de catre specialisti, intrucat exista diverse specii de plante, din aceeasi familie, asemanatoare, care sunt otravitoare.
Denumiri populare: barba sasului, barba ursului, bota calului, bota cucului, bradisor, coada iepei, coada manzului, coada soparlei, codaie, iarba de cositor, opintici, parul porcului, peria ursului
Cunoscuta si folosita ca Plante medicinale inca din antichitate este recomandata de medicii tuturor timpurilor (Galen Dioscorides, Plinius cel Batran, Paracelsus, preotul Kneipp) in bolile pulmonare si de rinichi care se agraveaza in anotimpul iarna. In scop terapeutic se folosesc partile aeriene ale plantei consemnata in cele mai vechi tratate de medicina, de catre Dioscorides (medic militar roman), planta era folosita pentru cicatrizarea ranilor („planta razboinicului ranit”), pentru tinerele femei cand „nu le veneau randurile” (amenoree), ca spalaturi in „poala alba” (leucoree), pentru „schimbarea sangelui” (detoxifiere).
Coada calului este o planta vivace, ierboasa, avand in pamant un rizom din care primavara devreme apar tulpinile fertile, terminate la varf cu un spic sporifer de forma cilindrica sau ovala. Acestea sunt de culoare brun-rosiatica si dispar repede. Mai tarziu, inspre vara, rasar tulpinile sterile care au 20-50 cm inaltime si groase pana la 5 mm. Ele sunt de culore verde-deschis, brazdate la exterior cu 6-19 coaste aspre la pipait, iar din loc in loc prezinta noduri. In dreptul fiecarui nod au niste gulerase (vagine) formate din frunze mici in forma de solzi, unite intre ele si terminate cu dinti bruni, fara a fi inconjurati de o margine membranoasa albicioasa. Tot in dreptul nodurilor, dar sub gulerase, pornesc ramuri articulate, lungi ca acele de pin, in numar de 20-50, care inconjoara tulpina de jur imprejur dandu-i forma unui bradulet. Ramurile sunt pline la interior, formate din 4 muchii, caracter specific plantei medicinale. Ramurile sunt indreptate in sus, micsorandu-se cu cat inainteaza spre varful tulpinii. Coada calului creste prin locuri umede si pe amrginea paraielor, in locuri argiloase.
Indicatii terapeutice Coada calului: boli ale rinichilor, prostatite, boli reumatice, detoxifiere; in uz extern: ajuta la vindecarea contuziilor, degeraturilor, neuro-dermitelor, edeme ale picioarelor, grabeste cicatrizarea ranilor, a ulcerului varicos, combate transpiratia excesiva a picioarelor, osteoporoza, demineralizari, hipocalcemii, crampe musculare, ulcer gastro-duodenal.
Mod de folosire: infuzie, decoct, tinctura , pulberea
– Pulberea se obtine prin macinarea plantei uscate, se administreaza de 3- 4 ori pe zi cate o lingurita, fiind bine tolerata de organism in tratamente de lunga durata si eficienta in: tratarea hemoragiilor, anemiilor posthemoragice, consolidarea oaselor si dintilor, prevenirea si tratarea bolilor cardio-vasculare, tratarea infectiilor btronsice si pulmonare (actiune antibacteriana, ajuta la refacerea tesuturilor atinse de infectie); in cure de 2- 3 luni poate combate ateroscleroza vasculara, HTA si bolile de inima; prin actiunea antihemoragica poate opri sangerarile abundente chiar si in timpul ciclului menstrual si totodata permite refacerea rapida in caz de anemie posthemoragica(se administreaza 2 lingurite pe zi de pulbere); pentru tratamentul ulcerului gastric se recomanda consumul zilnic pe lunga durata a pulberii de coada calulu.
– Maceratul la rece: se obtine prin adaosul intr-un litru de apa a 4- 6 linguri de pulbere de coada calului si se lasa la infuzat de seara pana dimineata; se consuma apoi pe parcursul intregii zile ; are actiune diuretica, elimina surplusul de apa din tesuturi, detoxifica organismul
– Infuzia se prepara dintr-o lingurita de planta uscata la o cana de apa clocotita care se infuzeaza 10- 15 minute, se bea cate 1- 2 cesti pe zi
– Decoctul se face mai concentrat 1 lingura cu varf de planta la o cana de apa, se fierbe 10 minute, apoi se strecoara si se foloseste pentru comprese in uz extern sau respectand proportiile se boate prepara decoctul pentru bai locale, bai de sezut sau chiar bai generale (2 pumni de planta se fierb in 10 litri de apa timp de 20 de minute care apoi se adauga in apa de baie), se sta cu corpul tot acoperit de aceasta apa 30 de minute, apoi nu se face dus. In uz extern se recomanda comprese in caz de : abcese, eczeme, epistaxis (hemoragii nazal, cand se recomanda ca in decoctul preparat a se adauge putina sare si sa se faca aspiratii nazale de 2 – 3 ori pe zi), transpiratie abundenta a picioarelor.
Uz intern:
– tulpini sterile – artrite, reumatism, tuse, boli ale rinichilor, ale vezicii urinare, prostata, afectiuni ale inimii, fracturi, hipertensiune arteriala, sangerari, rahitism, ateroscreloza, nevroze, diabet, amnezie, depresii, stare de slabiciune a organismului, boli metabolice, extenuare – sub forma de ceai, decoct, bai.
– tulpini sterile – contuzii, edeme, degeraturi, cicatrizarea ranilor, neurodermite, eczeme, hiperhidroza, bromhidroza, ulceratii cutanate, aftoze, vergeturi, stomatite, plagi – sub forma de bai sau comprese.