Ciresul este un pom fructifer cu trunchi de culoare brun-cenusie, frunze alungit-ovate cu margini dublu serat-crenate, flori albe si fructe mici, globuloase si rosii. Poate creste pana la 10-12 m atat la ses cat si la munte, foarte raspandit si apreciat la noi in tara. Componentii principali: vitamine (A – 0,40 mg la 100 g, B1, C), minerale (calciu, magneziu, potastiu, fier, fosfor, clor, sulf), oligoelemente (cupru, zinc, mangan, cobalt), zahar-levuloza, asimilata de catre diabetici.
Partile cele mai utilizate ale ciresului in terapiile naturiste sunt fructele denumite cirese, coaja sau lemnul copacului, cleiul rezultat in ruma traumatismelor tulpinii si coditele (pedunculi). Fructele sunt dulci, unele cu gust dulce-amarui sau dulce-acrisor.
Mod de folosire:
– decoct: un pumn de codite la 600 ml apa rece, fiert timp de 20 minute, se va indulci si apoi se va bea caldut, in 3 repize, in decursul zilei – diuretic.
– zeama de cirese – depurativ.
– compoturi, dulceturi – mai indicate decat fructul proaspat pentru cei cu dispepsie, organisme sensibile, batran, copii.
– pentru pletorici, obezi, cardiaci, hipertensivi – sunt recomandate cozile de cirese asociate cu cozi de visine, cate 0,5-1 kg pe zi, 1 sau 2 pe saptamana.
Uz intern:
Uz extern:
– migrene, micoze cutanate, plagi cutanate hemoragice – sub forma de pasta din fructe proaspete zdrobite sau aplicatii de clei.
Contraindicatii:
– Este contraindicat consumul excesiv al fructului proaspat in caz de dispepsie, se recomanda folosirea cireselor in scop terapeutic mai degraba sub forma de compoturi si dulceturi.