Originara din Statele Unite ale Americii si Canada, gratie colonistilor europeni, a traversat oceanul fiind cultivata si pe taramul european, si inca din 1916 echinaceea a devenit larg folosita si inscrisa ca ingredient farmaceutic si in Europa. Fiind folosita ca planta medicinala inca de la inceputuri, a constituit dintotdeauna o planta de baza a medicinii americane fiind utilizata in caz de boli infectioase, muscaturi de sarpe sau insecte, afectiuni reumatismale. In scop terapeutic se folosesc radacinile de la plantele care au cel putin 3 ani, dar si partile aeriene (florile, frunzele, tulpinile) de la plante de 2- 3 ani, in plina inflorire, in timpul verii.
Indicatii terapeutice Echinacea: imunodeficiente, cancer, SIDA, prevenirea imbolnavirilor de orice fel (infectii, boli generate de stress, boli neuro-psihice), eczeme, psoriazis, ulcere varicoase, Zona Zoster, lupus eritematos, poliarrtrita reumatoida, afectiuni reumatismale, boli autoimune, scleroza multipla, cancer , otite, rino-sinuzite, faringite, candidoze uro-genitale, traheo-bronsite, ulcer gastric cu H.Pylori, hepatite virale acute si cronice, infectii urinare, etc
Mod de folosire: suc in stare proaspata, pulbere de planta uscata, tinctura;
– Sucul proaspat se obtine din planta prin mixare in storcatorul electric, pastrand in el anumite principii active (uleiuri volatile) care se pierd la planta prin uscare.
– Pulbere de planta uscata se obtine prin macinarea plantei, se administreaza cate o lingurita de 3 ori pe zi, pe stomacul gol; planta se tine sub limba 5-10 minute dupa care se inghite cu apa (planta este destul de iritanta, putand da senzatia de amareala si usturime in gura si chiar sa irite mucoala linguala). In formele acute se poate ajunge si la 6 lingurite pe zi, tinand mai putin timp pulberea in gura pentru a evita iritarea mucoasei bucale. (echinaceea este destul de iritanta si lezeaza tesuturile epiteliale)
– Tinctura de echinaceea este cea care pastreaza cel mai bine proprietatilke plantei; pentru copii 2-10 ani se administreaza 2- 6 picaturi de tinctura de 2- 3 ori pe zi, iar pentru adulti cate o lingurita de 2- 3 ori pe zi, inaintea meselor; In formele cronice de boala se recomanda in cure de 4- 6 saptamani cu doze mici in curele lungi pentru stimularea imunitatii pasive, apoi se face pauza si se reia dupa o luna.In formele acute dozele trebuie repetate la intervale mici (2- 4 ore), pana la disparitia simptomelor.
Uz intern: – infectii microbiene, infectii virale, infectii ale cailor respiratorii superioare, stari febrile, adjuvant in hepatita, cistita, septicemie, virus herpetic, gonoree – sub forma de infuzie, decoct.
Uz extern: – inflamatii bucale, rani si arsuri, muscaturi de insecte, abcese – sub forma de compresa, gargara.
Efecte adverse: – Consumul fara recomandarea medicului sau supradozarea de echinaceea poate determina febra, greata, voma, dureri de cap, reactii alergice, dificultati de respiratie. a traversat oceanul fiind cultivata si pe taramul european, si inca din 1916 echinaceea a devenit larg folosita si inscrisa ca ingredient farmaceutic si in Europa. Fiind folosita ca Plante medicinale inca de la inceputuri, a constituit dintotdeauna o planta de baza a medicinii americane fiind utilizata in caz de boli infectioase, muscaturi de sarpe sau insecte, afectiuni reumatismale. In scop terapeutic se folosesc radacinile de la plantele care au cel putin 3 ani, dar si partile aeriene (florile, frunzele, tulpinile) de la plante de 2- 3 ani, in plina inflorire, in timpul verii.
– Sucul proaspat se obtine din planta prin mixare in storcatorul electric, pastrand in el anumite principii active (uleiuri volatile) care se pierd la planta prin uscare.
– Pulbere de planta uscata se obtine prin macinarea plantei, se administreaza cate o lingurita de 3 ori pe zi, pe stomacul gol; planta se tine sub limba 5-10 minute dupa care se inghite cu apa (planta este destul de iritanta, putand da senzatia de amareala si usturime in gura si chiar sa irite mucoala linguala). In formele acute se poate ajunge si la 6 lingurite pe zi, tinand mai putin timp pulberea in gura pentru a evita iritarea mucoasei bucale. (echinaceea este destul de iritanta si lezeaza tesuturile epiteliale)
– Tinctura de echinaceea este cea care pastreaza cel mai bine proprietatilke plantei; pentru copii 2-10 ani se administreaza 2- 6 picaturi de tinctura de 2- 3 ori pe zi, iar pentru adulti cate o lingurita de 2- 3 ori pe zi, inaintea meselor; In formele cronice de boala se recomanda in cure de 4- 6 saptamani cu doze mici in curele lungi pentru stimularea imunitatii pasive, apoi se face pauza si se reia dupa o luna.In formele acute dozele trebuie repetate la intervale mici (2- 4 ore), pana la disparitia simptomelor.
Uz intern: – infectii microbiene, infectii virale, infectii ale cailor respiratorii superioare, stari febrile, adjuvant in hepatita, cistita, septicemie, virus herpetic, gonoree – sub forma de infuzie, decoct.
Uz extern: – inflamatii bucale, rani si arsuri, muscaturi de insecte, abcese – sub forma de compresa, gargara.
Efecte adverse: – Consumul fara recomandarea medicului sau supradozarea de echinaceea poate determina febra, greata, voma, dureri de cap, reactii alergice, dificultati de respiratie. a traversat oceanul fiind cultivata si pe taramul european, si inca din 1916 echinaceea a devenit larg folosita si inscrisa ca ingredient farmaceutic si in Europa. Fiind folosita ca Plante medicinale inca de la inceputuri, a constituit dintotdeauna o planta de baza a medicinii americane fiind utilizata in caz de boli infectioase, muscaturi de sarpe sau insecte, afectiuni reumatismale. In scop terapeutic se folosesc radacinile de la plantele care au cel putin 3 ani, dar si partile aeriene (florile, frunzele, tulpinile) de la plante de 2- 3 ani, in plina inflorire, in timpul verii.