Originara din zona mediteraneana, creste spontan sau cultivata ca planta decorativa, in gradini, pe langa zidurile caselor, poteci, drumuri sau prin parcuri, raspandita si recunoscuta in toata Europa inca din Evul Mediu, aceasta planta cu flori galben- portocalii are puteri tamaduitoare nebanuite. In trecut era numita si „floarea ploilor” deoarece atunci cand nu se deschidea era sigur ca vin ploile. In scop terapeutic se folosesc florile, care se culeg atunci cand este soare, cand planta este deschisa si emana uleiuri volatile.
– Infuzia se prepara din 2 ligurite cu varf de floare uscata la o cana de apa clocotita, se lasa la infuzat 3-5 minute si se consuma 2- 3 cani pe zi, inainte de mese.
– Tinctura se prepara din flori proaspete puse intr-o sticla peste care se toarna alcool de 60 de grade, se lasa la macerat, la soare timp se doua saptamani, se strecoiara si se pastreaza in recipiente inchise la culoare, inchise ermetic; se administreaza de 3 ori pe zi cate 30 de picaturi, pentru reglarea ciclului menstrual, tratarea ulcerului gastro-duodenal,
– Decoctul se prepara din doua linguri de planta uscata la 1 litru de apa, se lasa la macerat in apa rece 24 de ore, apoi se strecoara si se mai fierbe maceratul intr-un litru de apa timp de 10 minute, se strecoara si se amesteca cele doua extracte si se administreaza atat intern cat si extern, gargara (afte, stomatite, gingivite, faringite), se fac bai de sezut, comprese externe (vindecarea ulcerelor, escarelor, abcese, pustule, fisuri, degeraturi), spalaturi, clisme
– Pulbere de planta se obtined prin macinarea florilor uscate, din care se administreaza cate o lingurita de planta pe stomacul gol de 3-4 ori pe zi pentru efectul antiinflamator, cicatrizant (se depoziteaza in recipiente bine inchise, axim 10 zile, datorita uleiurilor volatile care se evapora rapid)
– Ungfuentul de galbenele poate fi utilizat cu succes in diverse boli dermatologice sau pentru intretinerea pieli.
Uz intern:
– partea aeriana a plantei – dismenoree, tulburari de climax, ulcer gastoduodenal, colite cronice, gastrite hiperacide, inflamatii ale colonului, hemoroizi, vermifug, icter, oligourii, varsaturi, afectiuni respiratorii, cicatrizant intern, amenoree – sub forma de infuzie, tinctura, alifie.
Uz extern:
– partea aeriana a plantei – micoze, ulceratii cutanate, piodermite, arsuri, degeraturi, eczeme, veruci, furuncule, inflamatii oculare, echimoze, acnee, psoriazis, osteoproza, intepaturi de insecte, nevralgii dentare, candidoza vaginala, rani sangerande, luxatii, contuzii, trichomoniaza vaginala, leucoree – sub forma de spalaturi sau bai locale, gargara, compresa, cataplasma.