Aparut ca o larga miscare de masa in timpul Revolutiei din decembrie 1989, F.S.N. isi incepe existenta documentara la 23 decembrie 1989 prin declaratia program redactata de Consiliul F.S.N. Ca organ provizoriu al puterii de stat, F.S.N. a format Guvernul provizoriu condus de Petre Roman.
La 17 iunie 1990 a fost investit primul guvern legitim postdecembrist, format in majoritate din membri ai F.S.N. Prim Ministru al Guvernului a fost numit Petre Roman, lider national al F.S.N. In august 1991 s-a efectuat o remaniere a Guvernului prin cooptarea unui ministru liberal.
Divergentele din interiorul F.S.N. privind ritmul si caracterul reformei au dus la conturarea treptata a doua grupari: gruparea Roman si gruparea Iliescu. Guvernul Roman se afla intr-o opozitie din ce in ce mai accentuata cu majoritatea parlamentara.
Fara o motivatie intemeiata, la 24 septembrie 1991 minerii din Valea Jiului sunt adusi in capitala pentru a rasturna Guvernul. Dezordinea provocata de acestia a durat pana la 27 septembrie 1991 cand Petre Roman isi depune mandatul, gest interpretat de catre presedintele tarii, Ion Iliescu, drept demisie. Fara a emite un document prin care sa legifereze inlaturarea Guvernului Roman, Parlamentul investeste un nou Guvern: Guvernul Stolojan.
Prima Conventie Nationala a F.S.N. are loc la 27-29 martie 1992 in Bucuresti. Delegatii la Conventie urmau sa voteze una din cele 3 motiuni sustinute de gruparile din partid. Motiunea “Viitorul azi”, sustinuta de gruparea Roman cumuleaza cele mai multe voturi si devine programul politic al F.S.N.. Totodata, conform Statutului, Petre Roman, sustinatorul motiunii adoptate, devine Presedinte F.S.N. Situatia nu este acceptata de gruparea Ion Iliescu care se desprinde din F.S.N. constituindu-se intr-o noua formatiune politica: P.D.S.R.
Alegerile generale din acelasi an aduc pentru F.S.N. 11% din sufragii. Respingand conditiile impuse de P.D.S.R. pentru participarea la guvernare, F.S.N. trece in opozitie alaturi de PNTCD, PNL si UDMR.
La 11 mai 1993, F.S.N. fuzioneaza prin absortie cu Partidul Democrat, schimbandu-si denumirea in Partidul Democrat, inregistrat ca persoana juridica prin decizia nr. 13 din 23 mai 1993 a Tribunalului Municipiului Bucuresti.
In urma alegerilor parlamentare din anul 1996, P.D. intra la guvernare alaturi de C.D.R., U.D.M.R. si P.S.D.R., detinand, proportional cu scorul electoral, 6 portofolii ministeriale.
Remanierea Guvernului Ciorbea operata in decembrie 1997 a constituit o dezamagire pentru Partidul Democrat care astepta o remaniere de fond, asumarea esecurilor din 1997 si un program clar de actiune pentru 1998. Criza politica se declansaza prin demisia din Guvern a Ministrului Transporturilor – Traian Basescu.
La 28 ianuarie 1998, Presedintele Romaniei, Emil Constantinescu, anunta demisia tuturor ministrilor P.D.
In fata atitudinii categorice a conducerii C.D.R. in a-l mentine pe Victor Ciorbea in fruntea Guvernului, Biroul Pemanent National al P.D. primeste la 27 martie 1998 mandatul C.N.C. (pe atunci – C.C.N.) de a actiona pentru o noua coalitie de guvernare. La 29 martie 1998, P.D. initiaza o motiune de cenzura care, mai inainte de a fi depusa, determina demisia lui Victor Ciorbea din functia de prim-ministru. Desi nu era implicita, Victor Ciorbea depune si demisia din functia de Primar General al Capitalei.
Partidul Democrat reintra in Guvern la 17 aprilie 1998, alaturi de C.D.R., U.D.M.R. si P.S.D.R. dupa semnarea unui protocol de guvernare care prevede explicit sarcinile fiecarui ministru. Aceasta revenire in Guvern, cu aceiasi ministri si alaturi de aceiasi aliati, aduce Partidului Democrat o scadere semnificativa de credibilitate. In consecinta, candidatul P.D. la functia de Primar general al Capitalei, Alexandru Sassu, obtine penibilul scor electoral de 3%.
Inlocuirea Prim Ministrului Radu Vasile cu Mugur Isarescu, petrecuta la 21 decembrie 1999, nu aduce nici o modificare in echipa P.D. trimisa in Guvern, cu exceptia lui Petre Roman care accepta numirea sa in fruntea Externelor, renuntand la a doua functie in stat, aceea de Presedinte al Senatului.
Alegerile locale si generale din anul 2000 gasesc Partidul Democrat in cea mai mare pierdere de imagine. Uzura datorata guvernarii este cu atat mai adanca cu cat toti membrii Consiliului Politic au ocupat posturi de ministri. Daca partidul reuseste un 7% in alegerile parlamentare, Petre Roman abia aduna 3% din voturile exprimate pentru presedintie. Partidul Democrat trece in opozitie.
Initiativa lui Traian Basescu de a candida pentru presedintia P.D. a fost singura modalitate de a relansa partidul. Victoria in alegerile pentru primaria Capitalei din anul 2000 il legitimeaza pe Traian Basescu drept cea mai populara si mai credibila personalitate a Partidului Democrat.
In Colegiul Director din ianuarie 2001, intrunit pentru a initia convocarea unei Conventii Nationale Extraordinare, s-a pus problema modificarii Statutului mai inainte de Conventia Nationala pentru a permite, in termeni reali, prezentarea mai multor motiuni in Conventia Nationala (O motiune avea nevoie de sustinerea a peste jumatate dintre organizatiile judetene pentru a fi adusa in Conventie, ceea ce elimina din start ce-a de-a doua motiune.). Aproape se ajunsese la votul pentru convocarea Conventiei dupa modificarea Statutului, cand Traian Basescu a intervenit: “Acesta e Statutul dupa care noi am ales presedintele. Si nu doar o data. Statutul acesta are girul anterioarei Conventii Nationale. El este in vigoare. Chiar daca Statutul ma dezavantajeaza, vreau sa candidez in conformitate cu acest Statut. Nu trebuie sa modificam Statutul ca sa se aleaga o anumita persoana.”
In aceeasi sedinta, Petre Roman a incercat sa stabileasca conditiile pe care P.D. le va pune P.D.S.R. pentru a semna protocolul de colaborare, protocol pe care celelalte partide din opozitie deja il semnasera. Traian Basescu a intervenit abia in final: “Suntem in opozitie. Nu sustinem in nici un fel partidul aflat la putere. Il criticam la fiecare greseala. Chiar daca face bine, noi tot il criticam. Asta e sansa noastra. Nu semnam nici un protocol! Noi vom creste numai daca facem o opozitie ferma.“
Conventia Nationala extraordinara a Partidului Democrat a avut loc la 18-19 mai 2001 in Palatul Parlamentului. A fost adoptata motiunea “Romania puternica – Romania
Social Democrata” sustinuta de grupul de promovare al lui Traian Basescu. Totodata, C.N.E. a adoptat si modificarea Statutului.
Alegerile pentru conducerile locale si judetene au avut loc in intervalul iulie – octombrie 2001. Prin Hotarare C.N.C., la aceste alegeri candidaturile pentru ocuparea oricarei functii in partid nu au fost conditionate de vechimea in partid. Este evidenta intentia lui Traian Basescu de a schimba cat mai multi din vechii lideri locali.
citeste tot textul pe www.pdl.org.ro