In acest moment, potrivit legii, se desfăşoară procedura de re-verificare şi de încadrare corectă a acelor beneficiari de pensii de invaliditate pentru a-i proteja pe aceia care cu adevarat se afla într-o asemenea situatie şi a-i elimina pe cei care au intrat pe uşa din dos în acest sistem. În privinţa pensionărilor anticipate, la fel – dacă în 2001 aveam 8.948 de pensionari anticipate, în 2010, avem 121.994. Este clar că şi aici acest sistem , sistemul actual al Legii pensiilor a favorizat pensionările anticipate în detrimentul susţinerii fondului de pensii. De aceea, începând cu luna august, pensionările anticipate au fost îngheţate până la 1 ianuarie 2011. Deci, o parte din problemele sistemului de pensii au fost rezolvate prin Legea 119/2010, asupra căreia Guvernul si-a asumat raspunderea. Acum, suntem în faţa dumneavoastră cu forma finala a Legii Pensiilor, astfel încât şi alte aspecte extrem de importante, care vizează reforma acestui sistem, sa fie duse până la capăt. Cu toţii ştim că în întreaga Europa sistemele de pensii au o problemă, au o problemă din perspectiva imposibilităţii susţinerii financiare, în condiţiile actuale. Din nefericire, nici sistemul de pensii din România nu face notă discordantă cu ceea ce se întâmplă în Europa. Şi aşa cum toate sistemele europene de pensii se reformează, la fel se va reforma şi sistemul de pensii din România. Şi ca orice procedură care vizează intervenţii în problematica resurselor financiare, această reformă este una dificilă, dar necesară susţinerii pe termen lung a bugetului de pensii în România. Cu alte cuvinte, scopul de bază al acestei legi este ca, prin măsurile pe care le promovăm, să putem asigura susţinerea pe termen mediu şi lung a bugetului de pensii pentru ca în această ţară pensiile să poată fi plătite. Spun aceasta în condiţiile în care sunt doua probleme majore prima fiind legată de subvenţiile care se plătesc de la bugetul de stat pentru susţinerea bugetului de pensii. Această lege, în forma promovată de Guvern, reprezintă un prim pas în direcţia diminuării deficitelor la bugetul de pensii. Spun aceasta în condiţiile în care, în 2011, dacă se adoptă forma promovată de Guvern, tot mai trebuie să punem bani de la bugetul de stat, peste 3 miliarde de euro, să susţinem bugetul de pensii. Dacă se merge pe o altă formulă, alta decât cea promovată de către Guvern, vreau sa ştiţi că vom avea nevoie de 5 miliarde de euro de la bugetul de stat să transferăm la bugetul de pensii. Şi v-aş ruga să gândiţi rece: anul 2011 va fi un an extrem de important din perspectiva asigurării sumelor necesare pentru cofinanţarea proiectelor europene. Dacă 5 miliarde de euro vor merge în susţinerea bugetului de pensii, înseamnă să compromitem definitiv şansa de relansare economică şi asigurarea cofinanţării proiectelor europene. Spun aceasta în condiţiile în care banii europeni sunt ieftini, la îndemână şi, practic, două treimi vin gratuit de afară. Noi trebuie să punem până o treime. Iar dacă noi nu asigurăm în bugetul de stat resurse pentru cofinanţare, pierdem şansa aceasta extraordinară pe care o are România în acest moment: de a cheltui banii din fondurile europene care reprezintă cea mai sigură şi directă cale de ieşire din recesiunea economică. Pentru că sunt la îndemâna noastră, trebuie doar să punem partea noastră naţională de cofinanţare. Dacă nu mergem pe formula propusă de Guvern, o formulă care asigură 100% rata inflaţiei şi 50% din creşterea reală a salariului mediu brut pe economie şi se optează pentru altă formulă, în 2011 vom avea nevoie de 5 miliarde de euro. Sumă care trebuie luată de la investiţii, de la sănătate, de la educaţie de la tot ce înseamnă cofinanţarea proiectelor europene. În 2012, avem nevoie de aproximativ 3,5 miliarde de euro în formula propusă de Guvern, parte de susţinere de la bugetul de stat. Dacă veţi merge pe o altă formulă diferită de cea propusă de Guvern, în 2012 vor trebui alocaţi de la bugetul de stat 6 miliarde de euro. V-aş ruga să analizaţi acest lucru.
; /* 250×250, creat 12.09.2010 */ google_ad_slot = „0480450081”; google_ad_width = 250; google_ad_height = 250; //–>
Ce şansă mai poate avea România de a avea resurse pentru dezvoltare, pentru ce înseamna infrastructură şi modernizarea ţării şi, repet, cheltuirea banilor europeni? De aceea, aceasta componentă a reformei sistemului de pensii vine, în primul rând, să încerce o diminuare pe termen mediu şi lung a susţinerii de la bugetul de stat a bugetului fondului de pensii. A doua problemă este legată de ceea ce numim contribuţii versus plătitori la bugetul de pensii. În acest moment în România, potrivit ultimelor date oficiale, există 4 milioane 959 de mii de salariaţi cu contract de muncă. Dacă la aceştia adăugăm pe ceilalţi cu contract individual de asigurare şi şomerii, avem 5.000.619. În fapt, cei care contribuie la un nivel apropiat de valoarea salariului mediu brut pe economie, aşa cum a fost el consfinţit în legea bugetului de stat, vorbim de 4.960.000 – 4.959.000 de persoane. În România, avem în momentul de faţă 5,5 milioane de pensionari în sistemul public, la care se adaugă aproximativ 200.000 din sistemele speciale. Deci, 5,7 milioane de pensionari. Dacă ne raportam la salariaţii cu contract de muncă efectiv, raportul este de 0,9 la 1. Dacă ne raportăm la totalul asiguraţilor, inclusiv şomerii şi cei care au contract individual de asigurare, dar la valori mai mici, mult mai mici decât salariaţii, raportul este aproximativ 1:1. Problema care apare este următoarea: cum se contribuie la bugetul de pensii? Contribuţia este în valoare de 31,3 – 20,8 angajatorul, 10,5 salariatul.