Consultari la nivel inalt
Traian Basesu: Dupa cum stiti, am invitat partidele parlamentare si grupurile parlamentare la o discutie legata de trei subiecte extrem de importante. Le reamintesc: primul a fost legat de concluziile ultimului Consiliu European, cel de-al doilea subiect a fost legat de perspectiva relatiei cu Fonul Monetar International si cel de-al treilea subiect a fost legat de perspectiva aderarii României la spatiul Schengen si problemele pe care le avem, ca urmare a rapoartelor nesatisfacatoare din ultima perioada, legate de Mecanismul de Cooperare si Verificare pe Justitie. Cu privire la primul punct, legat de concluziile ultimului Consiliu European, am informat sintetic partidele politice care au participat la întâlnire – practic, partidele din arcul guvernamental, partidele si grupurile din arcul guvernamental – cu privire la principalele sase masuri adoptate la ultimul Consiliu. Si enumar aceste sase masuri, în speranta ca presa va întelege importanta lor, poate chiar mai bine decât partidele de opozitie. Cele sase masuri au fost adoptate în baza concluziilor unui task force condus de presedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, si ele sunt urmatoarele: prima este aceea ca trebuie introduse reguli stricte pentru respectarea criteriului datoriei publice si a criteriului deficitului bugetar. Din acest punct de vedere, stiti, probabil, ca, urmare a deficitului bugetar mare înregistrat de România în 2008 – din 2009, s-a declansat procedura de infrigement împotriva României, noi având obligatia ca, pâna în 2012, sa revenim la un deficit de 3% la bugetul consolidat al statului. A doua concluzie a fost ca trebuie gasita o gama mai larga si mai stricta de sanctiuni, în caz de nerespectare a regulilor Pactului de stabilitate si crestere. Cele legate de deficit si de nivelul de îndatorare fac parte din Pactul de stabilitate si crestere. Al treilea element al concluziilor este legat de asigurarea conformitatii cadrelor bugetare nationale cu normele si standardele fiscale ale Uniunii Europene.
Al patrulea element al concluziilor a fost legat de instituirea unui mecansim separat de supraveghere a dezechilibrelor macroeconomice si de competitivitate din fiecare tara membra a Uniunii Europene. Acest lucru se impune ca urmare a legaturii care exista în caz de destabilizare a oricarei tari, destabilizare economica, a oricarei tari, în mod deosebit a celor din zona euro, pentru celelalte state membre si în mod deosebit pentru cele din zona euro. Cazul Greciei este elocvent din acest punct de vedere si orice destabilizare economica a unui stat antreneaza dificultati majore si pentru celelalte state. Cel de-al cincilea punct al concluziilor task force-ului este legat de lansarea semestrului european începând cu 1 ianuarie 2011. În ce consta acest lucru? Pâna în aprilie, la sfârsitul lunii aprilie 2011, toate statele sunt obligate sa transmita Comisiei Europene proiectul de buget si proiectia multianuala pentru anul 2012 si în continuare pentru urmatorii trei ani, Programul national de reforma si Programul de convergenta, în asa fel încât de la Comisia Europeana sa se ia un aviz din care sa rezulte ca cele trei documente, buget, Program National de Reforma si Programul de Convergenta sunt sustenabile una de catre cealalta, deci fiecare element sustine celelalte elemente. Sunt congruente si sunt în acord cu politica generala la nivelul Uniunii Europene. Si în sfârsit, al saselea element propus de raportul task force-ului condus de Hermann Van Rompuy este crearea pe termen mediu a unui mecanism permanent pentru solutionarea crizelor în zona euro. Acest al saselea punct implica modificarea Tratatului.
Obiectivul stabilit a fost ca pâna în 2013, iunie 2013, Tratatul de la Lisabona sa fie amendat, punctual, pentru crearea acestui mecanism. Aici riscul major era tentatia unor state de a redeschide si alte capitole de revizuire a Tratatului de la Lisabona si atunci, decizia Consiliului a fost ca modificarea sa vizeze strict crearea acestui mecanism permanent. Este o decizie care vizeaza actiunea pe termen mediu, daca observati, pentru ca 2013 este anul în care trebuie sa fie adoptate modificarile la Tratat. Si aici am putea merge la o concluzie: Uniunea Europeana nu apreciaza ca în viitor este ferita de crize, ceea ce a impus crearea acestui mecanism permanent. Sigur, mecanismul vizeaza nu numai interventie, ci în primul rând, el vizeaza preventie. Preventie, sanctiune, pentru ca statele sa nu mai ajunga în situatie de derapaj economic. Va pot spune ca sanctiunile vor merge de la sanctiuni financiare majore, repet, sanctiuni financiare majore, pâna la suspendarea dreptului de vot pentru o perioada limitata în interiorul Consiliului European. Aici as vrea sa fac un comentariu, pentru ca poate aparea impresia ca România este foarte vulnerabila la suspendarea dreptului de vot. Si probabil, raspunsul meu va fi o surpriza pentru dumneavoastra: nu, România este printre tarile cel mai putin vulnerabile la suspendarea dreptului de vot, deci, la maxima sanctiune. De ce? Pentru ca, spre deosebire de multe alte tari, România înca are o datorie publica redusa în raport chiar cu criteriile din Pactul de stabilitate si crestere, deci, vom ajunge, având în vedere si datoriile pe care le vom face în 2011 pentru acoperirea deficitului bugetar, la maxim 40% din produsul intern brut, iar Pactul de stabilitate si crestere ne permite 60% grad de îndatorare în raport cu produsul intern brut, ceea ce ne fereste de astfel de riscuri. De asemenea, în 2012, România va reveni la un deficit în conformitate cu limita maxima stabilita de Pactul de stabilitate si crestere de minus 3% din produsul intern brut.
Deci, din acest punct de vedere, as vrea sa clarific pentru dumneavoastra, pentru analistii economici, dar si pentru opinia publica ca România este una din tarile cel mai putin vulnerabile la a ajunge la sanctiune maxima. Mai mult decât atât, introducerea deja a masurilor pe actualul Tratat de aplicare mai rapida a sanctiunilor, de supraveghere mai atenta, de verificare a bugetelor, practic, daca aceste mecanisme devin eficiente începând cu 2011, România este ferita si de orice altfel de derapaje, dar cel mai tare este ferita de populismul propriilor ei oameni politici. Prin introducerea acestor mecanisme, practic, oamenii politici, indiferent ca sunt în an electoral sau nu, nu mai pot încalca normele de buna guvernare în ceea ce priveste mentinerea tarii într-un deficit maxim de 3% sau mentinerea gradului de îndatorare într-o limita de maxim de 60%. Cred ca România este una dintre tarile careia îi va prinde cel mai bine setul de masuri care au fost deja adoptate si vor intra în functiune începând cu 1 ianuarie 2011, mai putin acelea care vizeaza dreptul de suspendare si de aplicare de sanctiuni financiare majore. Si aici o sa va explic despre ce e vorba. În momentul de fata, pe actualul Tratat, nici tarile din zona euro, nici tarile din zona non-euro nu pot fi sanctionate pe masura a ceea ce a propus task force-ul. Acest lucru impune modificarea Tratatului de la Lisabona, care vizeaza aplicarea a doua tipuri de sanctiuni: financiare – si la tarile din zona euro se vizeaza sanctiuni cu procent din produsul intern brut: o jumatate de procent, un procent, doua, trei în functie de gravitatea situatiei si ele aplicate, de asemenea, gradual.
În cazul tarilor din zona non-euro, modificarea de Tratat trebuie sa creeze conditii de sanctionare financiara prin anularea unei parti din sumele care se primesc prin alocare de la Uniunea Europeana catre statul respectiv pentru programele – la noi sa spunem pentru programele de autostrazi sau pentru programele de mediu, sau pentru programele de crestere a competitivitatii. Deci, aceste doua lucruri trebuie sa le rezolve Tratatul. Sanctiunea financiara, care este de doua tipuri, din sanctiune în raport de produsul intern brut pentru tarile din zona euro sanctiune prin reducerea alocarii de la bugetul Uniunii catre statele din zona non-euro si sanctiunea politica ce poate merge pâna la suspendarea dreptului de vot în Consiliul European. Asta despre primul subiect. Sper ca macar, daca va fi redat de mass-media acest set de masuri, partidele din opozitie sa ia nota de ele si sa înteleaga ca nimeni nu mai poate marsa pe ideea populismului ieftin, pentru ca el nu mai este acceptat nici macar în interiorul Uniunii Europene, cu atât mai putin ar trebui sa fie acceptat în România, care plateste acum o factura consistenta – a intrat nepregatita în criza ca urmare a populismelor din 2007 si 2008.
Cel de al doilea subiect: a fost întâi o analiza a obligatiilor asumate prin noua scrisoare catre Fondul Monetar International, Uniunea Europeana si Banca Mondiala, ca urmare a revizuirii acordului care a avut loc în ultimele doua saptamâni, prioritatile care conditioneaza acordarea transelor, si este vorba de 1,2 miliarde de la Uniunea Europeana destinati acoperirii unei parti din deficitul bugetului de stat si aproape un miliard de la Fondul Monetar International, pentru consolidarea rezervei Bancii Nationale. Cele trei preconditii sunt: adoptarea legii pensiilor, adoptarea noii legi a salarizarii si adoptarea bugetului de stat pentru anul 2011. Din acest punct de vedere, am constatat o totala unanimitate a partidelor si structurilor parlamentare din arcul guvernamental, ceea ce îmi da sperante ca nu vom rata transa de la Fondul Monetar International si nici pe cea de la Uniunea Europeana. În ceea ce priveste alte masuri care trebuie luate, va pot spune ca am mai ridicat câteva probleme. Una a fost legata de ceea ce noi am reusit sa introducem în actuala scrisoare, pentru prima data, cu acordul tuturor celor trei entitati cu are am negociat – Fond, Uniune, Banca Mondiala -, si anume plasarea sumelor alocate investitiilor în primele doua trimestre ale anului 2011. De ce a fost extrem de important acest lucru? Pentru ca pâna acum investitiile se cantonau ca alocare bugetara în trimestrul III si IV si, practic, banii pentru investitii deveneau banii prin care se regla deficitul, pe de o parte, pentru ca nu era timpul material pentru organizarea licitatiilor, atribuirea contractelor si consumarea banilor, iar pe de alta parte, si daca am fi fost în situatia în care aceste lucruri teoretic ar fi putut fi îndeplinite, practic se facea reglajul deficitului bugetar prin anulari la investitii, ceea ce s-a întâmplat si anul acesta, de altfel.
Asupra acestui lucru am atentionat coalitia ca este necesara stabilirea imediata a proiectelor care sa însemne proiecte prioritare si care vor fi finantate din bugetul anului viitor, de asemenea, dupa stabilirea prioritatilor trebuie declansate procedurile de achizitie, în asa fel încât în luna ianuarie sa poata fi semnate contractele. Contractele nu pot fi semnate înainte de intrarea în vigoare a bugetului, dar procedurile pot fi derulate si atunci, acolo unde este vorba de constructii, de elemente de dezvoltare, lucrarile pot sa înceapa imediat ce vine primavara si nu se mai pierde timpul în derularea procedurilor în cursul anului viitor. Sper ca Guvernul, în cel mai scurt timp, sa stabileasca investitiile si ministerele sa declanseze procedurile de achizitii, în asa fel încât în ianuarie sa se semneze contractele. Un subiect distinct în discutie a fost legat de nevoia modernizarii Codului Muncii. În momentul de fata, pe o ultima evaluare, facuta prin cercetare sociologica în 28.000 de gospodarii, s-a putut concluziona ca circa 1,6 milioane de români lucreaza la negru. Or, una din cauzele principale ale acestei situatii este legata exact de faptul ca angajatorii sunt obligati sa semneze contracte, dupa care au dificultati foarte mari în reducerea numarului de salariati. Eu cred ca flexibilizarea Codului Muncii este în primul rând în avantajul oamenilor, pentru ca cei 1,6 milioane care lucreaza la negru în momentul de fata nu numai ca nu platesc taxe, dar nici nu le merge vechimea la pensie, nici nu-si platesc asigurarile, patronatul nu le plateste asigurarile sociale, nici nu-si platesc asigurarile de sanatate, nici ei, nici patronatul, ceea ce le creeaza probleme majore si pentru viitor, si pentru prezent.
În momentul de fata, pe o ultima evaluare facuta prin cercetare sociologica în 28.000 de gospodarii s-a putut concluziona ca circa 1,6 milioane de români lucreaza la negru. Ori, una din cauzele principale ale acestei situatii este legata exact de faptul ca angajatorii sunt obligati sa semneze contracte, dupa care au dificultati foarte mari în reducerea numarului de salariati. Eu cred ca flexibilizarea Codului Muncii este în primul rând în avantajul oamenilor pentru ca cei 1,6 milioane care lucreaza la negru în momentul de fata nu numai ca nu platesc taxe, dar nici nu le merge vechimea la pensie, nici nu-si platesc asigurarile, patronatul nu le plateste asigurarile sociale, nici nu-si platesc asigurarile de sanatate, nici ei, nici patronatul – ceea ce le creeaza probleme majore si pentru viitor, si pentru prezent.
În sfârsit, am discutat pe marginea celebrei de acum Ordonante 50, cea care vizeaza relatia clienti-banci. Punctul de vedere pe care l-am comunicat partidelor a fost ca Ordonanta, care, speram, va deveni lege, nu este cu aplicare retroactiva. Ea vizeaza strict ceea ce se întâmpla în relatia banci-clienti în momentul de fata. Deci nicio banca nu poate spune ca Ordonanta vizeaza comisioane si dobânzile pe care le-ar fi platit clientul înainte de aparitia acestei ordonante. Ea reglementeaza viitorul pentru ca exista tentatia bancilor de a introduce noi comisioane, noi obligatii de plata pentru cei care au credite si mai ales pentru cei care întârzie si îsi reesaloneaza creditele. Pozitia mea în fata Fondului, ca de altfel si cea a Guvernului, dar si pozitia discutata astazi a fost ca Ordonanta trebuie transformata în lege si ca trebuie sa tinem cont de doua lucruri: cea care regleaza în mod direct si cea care reglementeaza în mod direct activitatea bancilor comericiale este Banca Nationala. Ea poate sa interzica lansarea sau mentinerea pe piata a unui produs bancar si nu altcineva. În schimb, Oficiul pentru Protectia Consumatorului poate sesiza Banca Nationala sa ia masuri legate de interzicerea unui produs bancar, spre exemplu. Al doilea criteriu care trebuie îndeplinit este criteriul echitatii, adica trebuie gasit acel echilibru în care, pe de o parte, clientul sa nu fie scutit de plata obligatiilor asumate initial, pentru ca banii pe care i-a primit de la banca nu sunt banii bancii, sunt banii deponentilor: ai firmelor, ai persoanelor fizice si ei trebuie rambursati, chiar daca discutam de o rambursare în conditii de renegociere a timpului de rambursare. Pe de alta parte, legea trebuie sa previna tentatia bancilor de a transfera în spatele beneficiarilor de credite, prin introducerea de noi comisioane, prin cresteri de comisioane, prin tot soiul de manevre de banca, deci trebuie prevenita transferarea pierdelor bancilor din credite neperformante în spinarea beneficiarilor de credite înca neachitate. Si, de asemenea, sunt un sustinator fara rezerve al neplatii niciunui comision în situatia în care are loc o plata anticipata a creditului.
Deci, cam acestea au fost subiectele discutate si permiteti-mi sa trag câteva concluzii care au rezultat din luarile de pozitie ale tuturor participantilor la aceasta întâlnire. În primul rând, coalitia este hotarâta sa adopte legile care conditioneaza îndeplinirea obligatiilor noastre în relatia cu institutiile financiare. În al doilea rând, din toate luarile de pozitie am înteles acordul coalitiei majoritare pentru un nou angajament cu Fondul Monetar International, cu Uniunea Europeana si cu Banca Mondiala – angajament care sa vizeze consolidarea stabilitatii macroeconomice, pe de o parte, si utilizarea fondurilor europene si a banilor deja contractati de România de la Banca Mondiala si Banca Europeana de Investitii în mod accelerat pentru dezvoltarea tarii si creare de locuri de munca.
În al treilea rând, una din concluzii vizeaza partidele de opozitie. Prin neparticipare, cred ca se izoleaza si este pacat. Sunt partide mari, care pot contribui cu idei si solutii la ceea ce România are nevoie acum: stabilitate, consecventa si realizarea proiectelor de investitii. Faptul ca nici la teme extrem de importante pentru România nu considera ca trebuie sa participe nu reprezinta, din punctul meu de vedere, decât un semn de lipsa de maturitate, dar si de degajare de responsabilitate pentru interesul national, pentru depasirea si gasirea de solutii care sa faca ca România sa depaseasca situatia de criza economica. Cred ca interesul national trebuie sa domine atitudinea. Nimeni nu a cerut sa nu existe opozitie, dar când discutam despre angajamente pe termen mediu si lung legate de Fondul Monetar Interna?ional, când discutam despre dreptul românilor de a circula liber, fara viza, de accesul în spatiul Schengen, când discutam despre Mecanismul de Cooperare si Verificare care vizeaza justitia, când discutam de modul cum vor fi tratate problemele financiare si echilibrele macroeconomice în interiorul Uniunii Europene, cred ca sunt teme care, influentând viata fiecarui român, sunt de interes si pentru opozitie. Eu voi continua sa-i invit si la alte consultari, cu atât mai mult cu cât ne-am propus ca acestea sa fie mai dese. Cam acestea sunt cele ce am dorit sa comunic. Daca aveti întrebari. Trei întrebari.
Sursa: Presedintia Romaniei
02.11.2010