O coliziune primordială dintre doi sateliţi care mai demult orbitau Pamantul, explică de ce in zilele noastre Luna este un pic dezechilibrată şi are o partea cu roci fata suprafaţa lunară care esre orientata catre planeta noastră, au declarat oamenii de stiinta miercuri.
Cercetarea publicata in revista Nature sugerează ca luna timpurie a fost umbrita de un satelit de dimensiune mai mica, aproximativ 30% din masa proprie, ca cele două organisme incercuiau nou-nascutul Pamant acum peste 4 miliarde de ani în urmă.
Dar, aşa cum sateliţi au evoluat mai departe de Pământ, venind sub influenţa mai mare a forţei gravitationale a Soarelui, stabilitatea lor co-orbita a fost deranjata, punandu-le pe un curs de coliziune, a declarat Erik Asphaug, un om de stiinta planetar de la Universitatea din California, Santa Cruz.
Vremea Bucuresti
După aproximativ 100 de milioane de ani de convieţuire, luna mai mica în cele din urmă s-a prăbuşit în luna mai mare într-un impact, care s-a desfăşurat pe mai multe ore şi a dus la fuziunea celor două corpurilor ceresti, a spus Asphaug.
Toate acestea au avut loc la doar 80000 mile de Pamant, aproximativ o treime din actuala distanta de luna de 250,000.
Violent, dar în slow-motion uniunea celesta explică în mare măsură despre diferenta izbitoare între partea departe muntoasă a Lunii şi suprafaţa fina de câmpiile vizibile pe Pământ pe cerul nopţii, au incheiat oamenii de stiinta.
De fapt, crusta Lunii este de aproximativ 30 mile (50 kilometri) mai groase pe o parte decât pe cealalata.
Accidentul lunar, de asemenea, explica asimetria lunii – bombata mai mult pe partea sa indepartata de Terra – nu este uşor de explicat de catre fortele mareice exercitate de către Pământ.
Dovezi ale unei coliziuni există în continuare in variaţiile din compoziţia scoarţei Lunii, partea apropiatade Terra este mult mai bogată în potasiu, elemente de pământuri rare şi fosfor.
Aceste elemente ar fi fost concentrate într-un material topit încă de răcire sub suprafaţa Lunii şi împrăştiat departe pe partea opusă de forţa impactului, a spus Asphaug.
Cercetarea se bazează pe modelul acceptat la scara lunga care sta la baza originii Lunii: un „uriaş impact”. Potrivit acestei teorii, luna a fost creata din resturi ejectate de către ultima dintre o serie de coliziuni între Pământul primordială şi aproximativ 10 proto-planete de dimensiunea lui Marte în timpul formării timpurii a sistemului solar.
Studiul sugerează faptul că Luna s-a format in urma unui impact uriaş care, de asemenea, a creea un organism mai mic de companie, care în cele din urmă a coalizat cu un satelit mai mare, pentru a forma Luna intreaga de astăzi.
Cercetarea publicata in revista Nature sugerează ca luna timpurie a fost umbrita de un satelit de dimensiune mai mica, aproximativ 30% din masa proprie, ca cele două organisme incercuiau nou-nascutul Pamant acum peste 4 miliarde de ani în urmă.
Dar, aşa cum sateliţi au evoluat mai departe de Pământ, venind sub influenţa mai mare a forţei gravitationale a Soarelui, stabilitatea lor co-orbita a fost deranjata, punandu-le pe un curs de coliziune, a declarat Erik Asphaug, un om de stiinta planetar de la Universitatea din California, Santa Cruz.
Vremea Bucuresti
După aproximativ 100 de milioane de ani de convieţuire, luna mai mica în cele din urmă s-a prăbuşit în luna mai mare într-un impact, care s-a desfăşurat pe mai multe ore şi a dus la fuziunea celor două corpurilor ceresti, a spus Asphaug.
Toate acestea au avut loc la doar 80000 mile de Pamant, aproximativ o treime din actuala distanta de luna de 250,000.
Violent, dar în slow-motion uniunea celesta explică în mare măsură despre diferenta izbitoare între partea departe muntoasă a Lunii şi suprafaţa fina de câmpiile vizibile pe Pământ pe cerul nopţii, au incheiat oamenii de stiinta.
De fapt, crusta Lunii este de aproximativ 30 mile (50 kilometri) mai groase pe o parte decât pe cealalata.
Accidentul lunar, de asemenea, explica asimetria lunii – bombata mai mult pe partea sa indepartata de Terra – nu este uşor de explicat de catre fortele mareice exercitate de către Pământ.
Dovezi ale unei coliziuni există în continuare in variaţiile din compoziţia scoarţei Lunii, partea apropiatade Terra este mult mai bogată în potasiu, elemente de pământuri rare şi fosfor.
Aceste elemente ar fi fost concentrate într-un material topit încă de răcire sub suprafaţa Lunii şi împrăştiat departe pe partea opusă de forţa impactului, a spus Asphaug.
Cercetarea se bazează pe modelul acceptat la scara lunga care sta la baza originii Lunii: un „uriaş impact”. Potrivit acestei teorii, luna a fost creata din resturi ejectate de către ultima dintre o serie de coliziuni între Pământul primordială şi aproximativ 10 proto-planete de dimensiunea lui Marte în timpul formării timpurii a sistemului solar.
Studiul sugerează faptul că Luna s-a format in urma unui impact uriaş care, de asemenea, a creea un organism mai mic de companie, care în cele din urmă a coalizat cu un satelit mai mare, pentru a forma Luna intreaga de astăzi.