Reducerea de personal… pe hârtie
Guvernul anunță solemn: 15.000 de angajați din sectorul public trebuie să plece acasă. Simplu, nu? Ei bine, realitatea bate hârtia. Jumătate dintre cei vizați sunt… rude între ele. Și aici începe adevărata comedie birocratică.
Biroul „Mătușa Mița și vărul Gogu”
La etajul 3, „Mătușa Mița” de la arhivă șoptește:
„Gogu, ai auzit? Ne taie. Cine crezi că o să plece?”
Vărul „Gogu” de la contabilitate răspunde:
„Păi, eu spun să plece nea Ion, că oricum habar n-are să facă foile de parcurs.”
„Nu, nu putem, nea Ion e unchiul lui Costică, iar Costică e fratele șefului de birou.”
Competența profesională? Uit-o pe un colț de birou. În locul ei, legea nescrisă a familiei dictează cine rămâne și cine pleacă.
La registratură – „Nepotul Nelu” vs „Cumnata Corina”
— „Dacă eu plec, cine mai știe scurtăturile din sistem?”
— „Ah, eu am o idee. Dăm afară pe cine nu e rudă cu nimeni. Problema e că mai toți au măcar un unchi, o mătușă sau un verișor în birou.”
Șeful de birou, „Domnul Șiret”, gândea:
„Pe hârtie trebuie să fac economie. În realitate? Jumătate dintre cei 15.000 sunt în linia mea de familie. Vom face economii doar în Excel.”
Moralul poveștii
Reducerea de personal devine un puzzle imposibil: fiecare decizie trebuie cântărită în funcție de relații, nepotisme și alianțe familiale. Birourile rămân aproape la fel de pline, iar Guvernul poate să spună că a planificat reducerea de personal… dar a realizat-o doar în rapoarte.
Cine pleacă? Probabil doar cei fără rude… adică exact cei care contează cel mai puțin.