De mult, de mult, era o ţară frumoasă cam ca a noastră, după cum mi-au povestit şi mie strămoşii mei. Şi avea, la fel, râuri pline de peşte, ca în copilăria mea, când intram în vad pe Bistriţa şi mă gâdilau mrenele la picioare. Iar eu le prindeam numai cu mâna şi le arătam la soare mai înainte de a le pregăti mama, tăvălite prin făină de mălai şi fripte în unt. Citeşte mai mult…
Sursa: 3Fvp88ZPhow/amintiri-din-casa-amintirilor-o-poveste-posibila”>Stiri Gorj si Targu Jiu