Mergeam într-o zi pe strada Ponoare. Mai la margine de oraş. Cu Andrei, copil crescut la leagănul de copii. Acum om în toată firea. Şi cu familie. Şi deodată numai îl aud „sărut mâna domnule doctor”. La poartă un om mai în vârstă şi cu părul alb. Distins domn. Împăcat cu sine însuşi. Să trăieşti, măi Andrei, veni răspunsul. Citeşte mai mult…
Sursa: 5mPhXeqe05w/amintiri-din-casa-amintirilor-sarut-mana-domnule-doctor”>Stiri Gorj si Targu Jiu