Planta medicinala intalnita mai ales in paduri, dar si in zone deluroase in zone umede. Poate creste chiar si pana la doi metri inaltime. Forma frunzelor este asemanatoare cu laba ursului, de unde si denumirea plantei, florile sunt albe si au seminte late. Mirosul este patrunzator. Denumiri populare: branca ursului, crucea pamantului, placinta porcului
Planta este raspandita in padurile din Europa; frunzele sale se aseamana cu laba ursului. In scop terapeutic de la planta se folosesc radacinile, semintele, florile si frunzele. Mugurii se recolteaza incepand cu luna aprilie. Inca din Antichitate se cunostea faptul ca toti cei care consumau branca ursului erau feriti de boli ale organelor genitale.Este cunoscuta ca unul din cele mai puternice afrodisiace.
Indicatii terapeutice Branca ursului:
sterilitate atat feminina cat si masculina, insuficienta ovariana cu amenoree secundara, frigiditatea, impotenta hormonala si vasculara, boli neuro- psihice, anxietate, stari de neliniste, hipertensiune arteriala, menopauza instalata prematur, boli venerice (Gonoree, Sifilis, Chlamidya), imbatranire precoce, boli digestive (ale ficatului, stomacului, vezicii biliare), tulburari de digestie in general, traumatisme, rani, plagi, dureri nevralgice (aplicatii locale).
Mod de folosire: infuzie, decocturi, tincturi, pulbere
– Pulbere de branca ursului, seobtine prin macinarea florilor, frunzelor, semintelor uscate, apoi cernerea lor pentru a obtine o pulbere fina; pulberea nu se pastreaza mai mult de 10 zile in recipienteermetic inchise. la loc racoros; se poate administra cate o lingurita de 3 ori pe zi, pentru amenoree, sterilitate feminina, frigiditate, impotenta
– Tinctura, obtinuta numai din seminte de branca ursului, poate fi eficienta pentru tratarea epilepsiei la copii (cate 20 de picaturi de 3 ori pe zi)
– Macerat obtinut din branca ursului tinuta in apa la temperatura camerei timp de 8 ore (de seara pana dimineata), se poate pune sub forma de cataplasma la nivelul ulcerelor pe piele, muscaturi de insecte, caine, antrax ;
– Se pot pune comprese cu frunze proaspete de branca ursului, zdrobite bine pe o planseta de lemn; ca o masura de prim ajutor sau ca adjuvant. In caz de scleroza in placi (leuconevraxita, scleroza multipla), se pot pune zilnic de-a lungul coloanei vertebrale comprese cu frunze proaspete de branca ursului (se tin cateva ore).
– Decoctul din branca ursului se obtine prin fierberea timp de 5 minute a unui pumn de frunze si flori, apoi se mai lasa vasul acoperit la infuzat timp de 10 minute; poate ajuta la intretinerea luciului si sanatatii parului; se poate folosi la limpezirea parului dupa spalare
– Gemoderivat din muguri de branca ursului, se administreaza de 2 ori pe zi cate 50 de picaturi.
Tratamentul (cura) cu branca ursului trebuie sa dureze minim o luna sau 3 -6 luni pentru afectinile cronice. Se pot face cure de 21 de zile cu 10 zile pauza / luna, in cazul curelor de lunga durata
Uz intern: – insuficienta renala, hipertensiune arteriala, epilepsie, anorexie, frigiditate, impotenta sexuala, sterilitate si infertilitate feminina si masculina, adjuvant in boli venerice, menopauza prematura, insuficienta ovariana, anexita, metroanexita, screloza in placi – sub forma de tinctura, pulbere si infuzie.
Uz extern: – abcese, furuncule, tumori, leucodermii, ulcere atone.
Contraindicatii: Nu se recomanda in timpul saricinii. Nu se recomanda barbatilor care au sau au avut afectiuni la nivelul prostatei. Utilizarea in exces determina hipotensiune arteriala.
Planta este raspandita in padurile din Europa; frunzele sale se aseamana cu laba ursului. In scop terapeutic de la planta se folosesc radacinile, semintele, florile si frunzele. Mugurii se recolteaza incepand cu luna aprilie. Inca din Antichitate se cunostea faptul ca toti cei care consumau branca ursului erau feriti de boli ale organelor genitale.Este cunoscuta ca unul din cele mai puternice afrodisiace.
Indicatii terapeutice Branca ursului:
sterilitate atat feminina cat si masculina, insuficienta ovariana cu amenoree secundara, frigiditatea, impotenta hormonala si vasculara, boli neuro- psihice, anxietate, stari de neliniste, hipertensiune arteriala, menopauza instalata prematur, boli venerice (Gonoree, Sifilis, Chlamidya), imbatranire precoce, boli digestive (ale ficatului, stomacului, vezicii biliare), tulburari de digestie in general, traumatisme, rani, plagi, dureri nevralgice (aplicatii locale).
Mod de folosire: infuzie, decocturi, tincturi, pulbere
– Pulbere de branca ursului, seobtine prin macinarea florilor, frunzelor, semintelor uscate, apoi cernerea lor pentru a obtine o pulbere fina; pulberea nu se pastreaza mai mult de 10 zile in recipienteermetic inchise. la loc racoros; se poate administra cate o lingurita de 3 ori pe zi, pentru amenoree, sterilitate feminina, frigiditate, impotenta
– Tinctura, obtinuta numai din seminte de branca ursului, poate fi eficienta pentru tratarea epilepsiei la copii (cate 20 de picaturi de 3 ori pe zi)
– Macerat obtinut din branca ursului tinuta in apa la temperatura camerei timp de 8 ore (de seara pana dimineata), se poate pune sub forma de cataplasma la nivelul ulcerelor pe piele, muscaturi de insecte, caine, antrax ;
– Se pot pune comprese cu frunze proaspete de branca ursului, zdrobite bine pe o planseta de lemn; ca o masura de prim ajutor sau ca adjuvant. In caz de scleroza in placi (leuconevraxita, scleroza multipla), se pot pune zilnic de-a lungul coloanei vertebrale comprese cu frunze proaspete de branca ursului (se tin cateva ore).
– Decoctul din branca ursului se obtine prin fierberea timp de 5 minute a unui pumn de frunze si flori, apoi se mai lasa vasul acoperit la infuzat timp de 10 minute; poate ajuta la intretinerea luciului si sanatatii parului; se poate folosi la limpezirea parului dupa spalare
– Gemoderivat din muguri de branca ursului, se administreaza de 2 ori pe zi cate 50 de picaturi.
Tratamentul (cura) cu branca ursului trebuie sa dureze minim o luna sau 3 -6 luni pentru afectinile cronice. Se pot face cure de 21 de zile cu 10 zile pauza / luna, in cazul curelor de lunga durata
Uz intern: – insuficienta renala, hipertensiune arteriala, epilepsie, anorexie, frigiditate, impotenta sexuala, sterilitate si infertilitate feminina si masculina, adjuvant in boli venerice, menopauza prematura, insuficienta ovariana, anexita, metroanexita, screloza in placi – sub forma de tinctura, pulbere si infuzie.
Uz extern: – abcese, furuncule, tumori, leucodermii, ulcere atone.
Contraindicatii: Nu se recomanda in timpul saricinii. Nu se recomanda barbatilor care au sau au avut afectiuni la nivelul prostatei. Utilizarea in exces determina hipotensiune arteriala.