Descoperă cum Bunea Stancu preia controlul la Concivia Brăila și revocă pe Dumitrascu, omul care a salvat compania de la faliment.
Există în viața unei companii momente de o ironie atât de fină, încât nici nu mai ai nevoie de pamflet. Realitatea se ocupă singură de satiră.
La Concivia Brăila, unul dintre aceste momente este revocarea lui Dumitrascu Petrica din Consiliul de Administrație – omul care, într-un moment critic, a contribuit decisiv la salvarea societății de la faliment.
Revocarea vine, paradoxal, din zona de influență a unei persoane care, la momentul în care Concivia avea nevoie disperată de soluții, nu era disponibilă pentru managementul companiei, fiind „în concediu” forțat, ca urmare a unor probleme judiciare soluționate definitiv de instanțe.
Salvarea companiei, în timp ce alții erau… indisponibili
Pe 30 septembrie 2014, Concivia nu avea nevoie de discursuri, ci de decizii. Nu de orgolii, ci de asumare.
În acel context, Dumitrascu Petrica a fost chemat să ajute la scoaterea societății dintr-o situație economică extremă – o misiune pe care și-a asumat-o, cu riscuri profesionale și personale.
Între timp, alte personaje-cheie ale poveștii erau absente din viața publică și administrativă, din motive care nu țineau de vacanțe exotice sau sabatice manageriale, ci de realități juridice mult mai dure.
Întoarcerea triumfală și resetarea memoriei
Anii au trecut. Concivia există. Funcționează. Nu a intrat în faliment.
Iar memoria instituțională pare să fi devenit, brusc, selectivă.
Astfel, asistăm la situația aproape didactică în care:
-
cel care a contribuit la redresare este îndepărtat,
-
iar cei care nu au fost prezenți atunci când conta revin în poziții de decizie sau influență.
Nu este o excepție românească. Este un model.
Un model de administrație în care meritul devine incomod, iar trecutul – negociabil.
Justiția decide, dar administrația uită
Hotărârile judecătorești definitive nu sunt opinii. Sunt fapte.
Ele stabilesc responsabilități, interdicții și adevăruri juridice.
În schimb, în mediul corporativ și administrativ, pare că funcționează un alt principiu:
Nu contează cine a salvat compania, ci cine revine primul la masă.
O lecție de management… invers
Revocarea lui Dumitrascu Petrica din CA Concivia nu este doar un episod intern.
Este o lecție publică despre:
-
cum se răsplătește competența,
-
cum se gestionează memoria instituțională,
-
și cum ironia ajunge să fie mai exactă decât orice raport de audit.
Pentru că, uneori, istoria unei companii nu este scrisă de cei care au fost acolo când conta, ci de cei care se întorc când pericolul a trecut.