Originara din Europa si Asia centrala. Denumirea de geum provine din limba greaca genocare inseamna a emana o aroma placuta, datorita mirosului de cuisoare pe care-l raspandeste cerentelul proaspat. Mai este denumit „herba benedicta” deoarece se credea ca alunga spiritele rele si vietatile veninoase. In traditia populara a fost folosit pentru indepartarea farmecelor si deochiului.
Cerentelul este o planta perena cu o tulpina lemnoasa la baza, inalta de 25-60 cm. In pamant are un rizom gros pana la 2 cm in diametru, de forma cilindrica si din care pornesc numeroase radacini. Atat rizomul cat si radacinile au miros placut de cuisoare. Tulpina este simpla, acoperita cu peri asprii, cu frunzele asezate in mod altern. Ele sunt formate din mai multe foliole dintate pe margini si acoperite cu peri mari. La baza frunzelor se afla stipele dintate, de marimea foliolelor. Florile sunt asezate cate una in varful tulpinii sau la subsuoara ultimelor frunze. Ele au doua randuri de cate 5 sepale, 5 petale de culoare galbena, numeoase stamine. Fructele sunt dispuse mai multe la un loc, terminate cu un stil indoit sub forma de bici. Dupa acest caracter se recunoaste usor cerentelul in momentul recoltarii. Infloreste in lunile mai-octombrie. Creste in paduri umede, pe langa garduri, drumuri si livezi.
Indicatii terapeutice Cerentelul: gingivite cu sangerare, stomatite, amigdalite, abcese dentare, hemoragii, diaree, dispepsii, enterocolite, disfunctii hepato- biliare
Mod de folosire: infuzia, decoct, tinctura, pulbere (de radacina), frunze proapete
– Frunzele proaspete tinere se pot folosi la salate sau aromarea diferitelor preparate culinare Au si rol terapeutic totodata
– Pulbere de radacina folosita ca planta aromatica datorita aromei de cuisoare inca din Evul Mediu; pulberea se obtine din radacina uscata si macinata; se administreaza cate 1/2 lingurita/ zi pentru afectiuni respiratoorii, digestive
– Infuzia, se prepara dintr-o lingura de radacina uscata si maruntita peste care se toarna o cana de apa clocotita, se lasa la macerat cateva ore apoi se da un fiert si se administreaza in caz de diaree, enterocolite, dismenoree
– Decoctul se prepara din 2 linguri de radacina maruntita la 300ml apa, se fierbe 30 de minute din care se consuma (se be) in trei prize dupa mesele principale; se poate face gargara pentru afectiunile de la nivelul mucoasei bucale sau sub forma de comprese in aplicatii locale pentru afectiuni dermice. Se poate combina cu alte plante: sunatoare, rostopasca, musetel, menta
– Tinctura de cerentel, se poate administra intern (cate 30 mde picaturi de 2 ori pe zi) sau extern pentru masarea zonelor dureroase (dureri musculare, articulare)
Uz intern:
– radacina si partea aeriana in perioada de inflorire – dizenterie, enterite infectioase, diaree, febra tifoida, hemoroizi, adjuvant in sangerari uterine, metrorargii, tuberculoza, bronsite cronice, faringoamigdalitae, astenie, depresie, dureri dentare, cefalee, oftalmii – sub forma de decoct, infuzie, pulbere.
Uz extern:
– radacina si partea aeriana in perioada de inflorire – aftoze, ulceratii cutanate, leucoree, halena, blefarita, stomatite, gingivite – sub forma de decoct, spalaturi sau gargara (dupa caz).
Contraindicatii:
– Supradozajul provoaca varsaturi, stari de greata. Nu se recomanda in boli hepatice.
Cerentelul este o planta perena cu o tulpina lemnoasa la baza, inalta de 25-60 cm. In pamant are un rizom gros pana la 2 cm in diametru, de forma cilindrica si din care pornesc numeroase radacini. Atat rizomul cat si radacinile au miros placut de cuisoare. Tulpina este simpla, acoperita cu peri asprii, cu frunzele asezate in mod altern. Ele sunt formate din mai multe foliole dintate pe margini si acoperite cu peri mari. La baza frunzelor se afla stipele dintate, de marimea foliolelor. Florile sunt asezate cate una in varful tulpinii sau la subsuoara ultimelor frunze. Ele au doua randuri de cate 5 sepale, 5 petale de culoare galbena, numeoase stamine. Fructele sunt dispuse mai multe la un loc, terminate cu un stil indoit sub forma de bici. Dupa acest caracter se recunoaste usor cerentelul in momentul recoltarii. Infloreste in lunile mai-octombrie. Creste in paduri umede, pe langa garduri, drumuri si livezi.
Indicatii terapeutice Cerentelul: gingivite cu sangerare, stomatite, amigdalite, abcese dentare, hemoragii, diaree, dispepsii, enterocolite, disfunctii hepato- biliare
Mod de folosire: infuzia, decoct, tinctura, pulbere (de radacina), frunze proapete
– Frunzele proaspete tinere se pot folosi la salate sau aromarea diferitelor preparate culinare Au si rol terapeutic totodata
– Pulbere de radacina folosita ca planta aromatica datorita aromei de cuisoare inca din Evul Mediu; pulberea se obtine din radacina uscata si macinata; se administreaza cate 1/2 lingurita/ zi pentru afectiuni respiratoorii, digestive
– Infuzia, se prepara dintr-o lingura de radacina uscata si maruntita peste care se toarna o cana de apa clocotita, se lasa la macerat cateva ore apoi se da un fiert si se administreaza in caz de diaree, enterocolite, dismenoree
– Decoctul se prepara din 2 linguri de radacina maruntita la 300ml apa, se fierbe 30 de minute din care se consuma (se be) in trei prize dupa mesele principale; se poate face gargara pentru afectiunile de la nivelul mucoasei bucale sau sub forma de comprese in aplicatii locale pentru afectiuni dermice. Se poate combina cu alte plante: sunatoare, rostopasca, musetel, menta
– Tinctura de cerentel, se poate administra intern (cate 30 mde picaturi de 2 ori pe zi) sau extern pentru masarea zonelor dureroase (dureri musculare, articulare)
Uz intern:
– radacina si partea aeriana in perioada de inflorire – dizenterie, enterite infectioase, diaree, febra tifoida, hemoroizi, adjuvant in sangerari uterine, metrorargii, tuberculoza, bronsite cronice, faringoamigdalitae, astenie, depresie, dureri dentare, cefalee, oftalmii – sub forma de decoct, infuzie, pulbere.
Uz extern:
– radacina si partea aeriana in perioada de inflorire – aftoze, ulceratii cutanate, leucoree, halena, blefarita, stomatite, gingivite – sub forma de decoct, spalaturi sau gargara (dupa caz).
Contraindicatii:
– Supradozajul provoaca varsaturi, stari de greata. Nu se recomanda in boli hepatice.