Denumiri populare: cicoara, cicoare de camp, cicorie amara, dudau, floarea secerei, scai voinicesc, incingatoare, sporis, scaluset de casa, dorulet paza drumului.
Planta ebacee raspandita prin lanurile de cereale, sau creste spontan la marginea drumurilor, folosita din cele mai vechi timpuri pentru proprietatile ei tamaduitoare. Era cultivata inca din Egiptul Antic si folosita pentru tratarea bolilor hepato-biliare. In scop terapeutic se folosesc radacinile (Radix Cichoni) recoltate toamna tarziu cat si partile aeriene (Herba Cichoni) recoltate in timpul infloririi.
Cicoarea este inlocuitorul traditional al cafelei, fiind asemanatoare la gust.
Recoltarea plantei se face in timpul infloririi, in prima parte a zilei, pentru a nu se inchide florile, in lunile incepand din luna august pana in luna octombrie. De la aceasta planta, in scop fitoterapeutic se utilizeaza planta, fara partile lemnoase ale tulpinii dar si radacina. Radacinile se vor recolta in lunile septembrie sau octombrie. Planta are actiune febrifuga, hipotensiva, are efect colagog, laxativ dar si diuretic. Cicoarea contine principii amare, inulina, acid cichoric.
Indicatii terapeutice Cicoare: boli hepatice si biliare, constipatie, diabet zaharat, oboseala fizica si intelectuala.
Mod de folosire: infuzie, frunze proaspete si suc proaspat
– Frunzele proaspete pot fi utilizate in salate de cruditati, avand actiune benefica asupra ficatului, de curatare a sangelui si detoxifiere generala; sucul poaspat poate fi consumat in amestec cu lapte (1-2 linguri de suc la o cana de lapte baute dimineata pe stomacul gol sau seara inainte de culcare) poate avea aceleasi efecte.
– Infuzia se prepara din 2 lingurite cu varf de cicoare maruntita la o cana de apa clocotita care se lasa la infuzat 1-2 minute, apoi se strecoara si se bea cu nghitituri mici inainte de masa.
Uz intern:
– planta intreaga recoltata in timpul infloririi – boli hepatice, rinichi, afectiuni ale vezicii urinare, inapetenta, anemie, astenie, anorexie, diabet, tulburari de metabolism, dischinezie biliara, icter, scorbut, enterite, constibpatie, tulburari ale tubului digestiv, tulburari menstruale, impotenta – sub forma de infuzie sau decoct.
Uz extern:
– planta intreaga recoltata in timpul infloririi – furunculoza, acnee, boli de piele, ulceratii cutanate, rani sau taieturi – comprese.
Planta ebacee raspandita prin lanurile de cereale, sau creste spontan la marginea drumurilor, folosita din cele mai vechi timpuri pentru proprietatile ei tamaduitoare. Era cultivata inca din Egiptul Antic si folosita pentru tratarea bolilor hepato-biliare. In scop terapeutic se folosesc radacinile (Radix Cichoni) recoltate toamna tarziu cat si partile aeriene (Herba Cichoni) recoltate in timpul infloririi.
Cicoarea este inlocuitorul traditional al cafelei, fiind asemanatoare la gust.
Recoltarea plantei se face in timpul infloririi, in prima parte a zilei, pentru a nu se inchide florile, in lunile incepand din luna august pana in luna octombrie. De la aceasta planta, in scop fitoterapeutic se utilizeaza planta, fara partile lemnoase ale tulpinii dar si radacina. Radacinile se vor recolta in lunile septembrie sau octombrie. Planta are actiune febrifuga, hipotensiva, are efect colagog, laxativ dar si diuretic. Cicoarea contine principii amare, inulina, acid cichoric.
Indicatii terapeutice Cicoare: boli hepatice si biliare, constipatie, diabet zaharat, oboseala fizica si intelectuala.
Mod de folosire: infuzie, frunze proaspete si suc proaspat
– Frunzele proaspete pot fi utilizate in salate de cruditati, avand actiune benefica asupra ficatului, de curatare a sangelui si detoxifiere generala; sucul poaspat poate fi consumat in amestec cu lapte (1-2 linguri de suc la o cana de lapte baute dimineata pe stomacul gol sau seara inainte de culcare) poate avea aceleasi efecte.
– Infuzia se prepara din 2 lingurite cu varf de cicoare maruntita la o cana de apa clocotita care se lasa la infuzat 1-2 minute, apoi se strecoara si se bea cu nghitituri mici inainte de masa.
Uz intern:
– planta intreaga recoltata in timpul infloririi – boli hepatice, rinichi, afectiuni ale vezicii urinare, inapetenta, anemie, astenie, anorexie, diabet, tulburari de metabolism, dischinezie biliara, icter, scorbut, enterite, constibpatie, tulburari ale tubului digestiv, tulburari menstruale, impotenta – sub forma de infuzie sau decoct.
Uz extern:
– planta intreaga recoltata in timpul infloririi – furunculoza, acnee, boli de piele, ulceratii cutanate, rani sau taieturi – comprese.