Nu mă întreba ce simt când suntem despărțiți: e ca și cum o parte din mine n-ar mai fi. Un cer senin cu mii de stele deasupra gândurilor mele, departe duse-n depărtări, trezind în mine noi fiori.
Un gând trist și dureros, la ce va fi, la ce a fost, apasă greu sufletul meu… cu gândul dus la chipul tău. Se îndreaptă către lumină și clipa aceea dispare, luând cu ea fiorul nou-născut.
Dacă am fi pietre, nu am avea nevoie de cuvinte. Dacă am fi picuri de ploaie, nu am avea nevoie de lacrimi. Dar suntem oameni și avem nevoie de dragoste, oricât de departe ar fi ea și oricât de greu ne-ar fi s-o ajungem. Numai sufletele vulgare își batjocoresc dragostele de odinioară.
Iubirea este una dintre nevoile fundamentale ale ființei noastre. M-ai învățat să lupt și lupt pentru tine. M-ai învățat să știu ce doresc și te doresc pe tine. M-ai învățat să iubesc și acum te iubesc pe tine.
Pe drumul care-ți stă deschis, privește fără frică și lasă ca toată viața ta să fie un vis fericit. Aceasta este declarația mea de dragoste – sinceră, profundă, plină de dor și speranță.