Denumiri populare: strigoaie, abrameasca, cahincea, dundura, ochincea, tintura,
Planta erbacee pusa sub protectia legii si declarata monument al naturii, pentru pericolul actual de a disparea din flora autohtona; creste in flora spontana a Romaniei din zona de campie pana la cea subalpina, la marginea padurilor; infloreste in lunile iulie, august. In scop terapeutic se folosesc rizomii si radacinile recoltate din luna august pana toamna tarziu. Este considerata planta monument al naturii in Muntii Bucegi. Planta erbacee, face parte din flora spontana, ajunge pana la 1-2 m inaltime, apartine familiei Gentianaceae si creste in Romanaia din zonele de campie, pana la cele subalpine, la marginea padurilor. Tulpina sa este dreapta, cilindrica, neramificata, se termina cu un rizom puternic si lung in pamant. Frunzele sunt mari, opuse, au nervuri puternice, numai tulpinare, iar cele de la baza sunt petiolate. Florile sunt dispuse la baza frunzelor, sunt de culoarea galbena si alungite, au cate 5-7 petale. Infloreste in lunile iulie si august. In scop fitoterapeutic se utilizeaza rizomii si radacinile, recoltate din august pana toamna tarziu.
Planta erbacee pusa sub protectia legii si declarata monument al naturii, pentru pericolul actual de a disparea din flora autohtona; creste in flora spontana a Romaniei din zona de campie pana la cea subalpina, la marginea padurilor; infloreste in lunile iulie, august. In scop terapeutic se folosesc rizomii si radacinile recoltate din luna august pana toamna tarziu. Este considerata planta monument al naturii in Muntii Bucegi. Planta erbacee, face parte din flora spontana, ajunge pana la 1-2 m inaltime, apartine familiei Gentianaceae si creste in Romanaia din zonele de campie, pana la cele subalpine, la marginea padurilor. Tulpina sa este dreapta, cilindrica, neramificata, se termina cu un rizom puternic si lung in pamant. Frunzele sunt mari, opuse, au nervuri puternice, numai tulpinare, iar cele de la baza sunt petiolate. Florile sunt dispuse la baza frunzelor, sunt de culoarea galbena si alungite, au cate 5-7 petale. Infloreste in lunile iulie si august. In scop fitoterapeutic se utilizeaza rizomii si radacinile, recoltate din august pana toamna tarziu.
Indicatii terapeutice Ghintura galbena: dischinezie biliara (colecist hipoton), viroze, stari febrile, stari de convalescenta, de oboseala cronica, neurastenie, anorexie, ascaridioza, anemie, dispepsii, leucopenie (scaderea numarului de globule albe), febra cronica
Mod de folosire: infuzie, decoct, sirop, vin
– Infuzia se prepara dintr-o lingurita de radacina maruntita
– Decoctul se prepara din
– Tinctura se prepara din 20 gr. de radacina pusa in 100 gr de alcool de 70 de grade, timp de 2 saptamani, apoi se strecoara, se depoziteaza in sticle inchise ermetic si se consuma cate 10- 15 picaturi de 3 ori pe zi, cu jumatate de ora inainte de mese
– Vinul se prepara din 30 grame de radacina pusa in 60ml alcool de 70 de grade timp de 24 de ore, apoi se adauga 1 litru de vin, se lasa la macerat 10 zile, se strecoara, se poate adauga miere (4-5 linguri); se consuma cate o lingura inainte de mese, pentru cresterea apetitului , favorizarea digestiei.
Uz intern:
– aerofagie, anemie, anorexie de origini diferite, ascaridoza, boli hepatice, ciroza hepatica, convalescenta, depresii, digestii lente sau dificile, dischinezii biliare, dispepsii, febra cronica, gripa, guta, incontinenta urinara intoxicatii, leucopenie (scade numarul globulelor albe), nevroze, oboseala cronica, parazitoze digestive, reumatism, diaree – sub forma de infuzie, decoct, tinctura, macerat.
– Decoctul se prepara din
– Tinctura se prepara din 20 gr. de radacina pusa in 100 gr de alcool de 70 de grade, timp de 2 saptamani, apoi se strecoara, se depoziteaza in sticle inchise ermetic si se consuma cate 10- 15 picaturi de 3 ori pe zi, cu jumatate de ora inainte de mese
– Vinul se prepara din 30 grame de radacina pusa in 60ml alcool de 70 de grade timp de 24 de ore, apoi se adauga 1 litru de vin, se lasa la macerat 10 zile, se strecoara, se poate adauga miere (4-5 linguri); se consuma cate o lingura inainte de mese, pentru cresterea apetitului , favorizarea digestiei.
Uz intern:
– aerofagie, anemie, anorexie de origini diferite, ascaridoza, boli hepatice, ciroza hepatica, convalescenta, depresii, digestii lente sau dificile, dischinezii biliare, dispepsii, febra cronica, gripa, guta, incontinenta urinara intoxicatii, leucopenie (scade numarul globulelor albe), nevroze, oboseala cronica, parazitoze digestive, reumatism, diaree – sub forma de infuzie, decoct, tinctura, macerat.