Descrierea plantei medicinale:
Hameiul este o planta perena, volubila, cu tulpina lunga de 3-6 cm, aspra la pipait din cauza perilor in forma de carlige. Frunzele sunt opuse, aspre, fiecare fiind formata din 3-5 lobi, dintati pe margini, asemanatoare cu frunzele vitei de vie. Are doua feluri de flori: femeiesti si barbatesti, asezate pe tulpini diferite (planta dioica). Florile barbatesti sunt mici, de culoare galben-verzuie, dispuse in ciorchine. Florile femeiesti sunt formate din numeroase frunzulite verzi (bractee), asezate mai multe la un loc, imbricate, in jurul unui ax central formand un con globulos (strobil). Infloreste in lunile iulie-august. Creste pe langa garduri, prin lunci, la marginea padurilor; de asemenea se si cultiva.
Indicatii terapeutice Hameiul: Hameiul are proprietati calmante asupra nervilor si mareste pofta de mancare. In cantitati mari se foloseste la prepararea berii, carei ii transmite gustul amar-aromat si ajuta la conservarea ei. Intern:sedativ nervos, bacteriostatic, antituberculos. Extern: antiseptic.
Uz intern:
– blenoragie, rahitism, convalescenta, anemie, inapetenta, dispepsii nervoase, anorexie, insomnie, nevroze, anxietate, guta, litiaze, eczeme, herpes, dermatite, scorbut, enurezis, scrofuloza, paraziti intestinali, boli hepatobiliare, tuse, dismenoree, nevralgii, eretism genital, migrene, priapism, uretrita gonococica, hiperexcitabilitate sexuala, nimfomanie, leucoree, hiperaciditate gastrica, tuberculoza, stimularea lactatiei – sub forma de infuzie, decoct.
Uz extern:
– guta, acnee, seboree, alopecii, tricomoniaza vaginala, dureri reumatice – sub forma de bai locale, cataplasma, comprese.
Contraindicatii:
– Nu se recomanda utilizarea hameiului fara recomandarea medicului intrucat acesta ar putea determina puterea scaderii de concentrare. Recoltarea hameiului poate determina intoxicatii manifestate prin iritatii cutanate, respiratie sacadata,