Denumiri populare: iarba lui cel slab, capul viperei, iarba naparcii, sudoarea calului, limba boului, ursoaica, viperina, ochiul veveritei, buruiana de roseata
Originara din Europa si vestul si centrul Asiei, numele ei vine din limba greaca, „echion”inseamna sarpe si este cunoscuta ca Plante medicinale din cele mai vechi timpuri. Mentionata in vechile tratate de medicina de catre Dioscorides si Plinius cel Batran, era folosita pentru tratarea anemiei, surmenajului si diareei, dureri de dinti, eczeme. Creste spontan in locuri nepoluate. In scop terapeutic se recolteaza partile aeriene ale plantei pe vreme insorita atunci cand uleiurile volatile ating un maxim de emisie.
Originara din Europa si vestul si centrul Asiei, numele ei vine din limba greaca, „echion”inseamna sarpe si este cunoscuta ca Plante medicinale din cele mai vechi timpuri. Mentionata in vechile tratate de medicina de catre Dioscorides si Plinius cel Batran, era folosita pentru tratarea anemiei, surmenajului si diareei, dureri de dinti, eczeme. Creste spontan in locuri nepoluate. In scop terapeutic se recolteaza partile aeriene ale plantei pe vreme insorita atunci cand uleiurile volatile ating un maxim de emisie.
Indicatii terapeutice Iarba sarpelui:
diareea infectioasa , dizenterie, enterocolite, infectii respiratorii (datorita efectului antibiotic, emolient, expectorant, actiune cicatrizanta; in aplicatii externe in stomatite, faringite, plagi cutanate, furuncule.
Mod de folosire: infuzie