România continuă să se afle printre țările europene cu cel mai mare număr de accidente rutiere grave, iar una dintre principalele cauze este lipsa educației rutiere temeinice — atât în rândul șoferilor, cât și al pietonilor. Deși infrastructura rutieră este adesea invocată, problema reală se află la nivelul culturii comportamentului în trafic.
Educația rutieră, cândva materie de studiu obligatorie
În perioada de dinainte de 1989, educația rutieră era o disciplină predată în școlile generale. Elevii învățau semnele de circulație, regulile de traversare și comportamentul preventiv pe drumurile publice.
Mai mult, în multe orașe, elevii participau activ la dirijarea circulației în jurul școlilor, sub supravegherea Poliției Rutiere. Era o formă practică de învățare și responsabilizare socială.
„Educația rutieră era o componentă firească a formării civice. Elevii nu doar memorau semnele de circulație, ci le aplicau în mod real în jurul școlilor.”
După 1990, aceste programe au fost eliminate sau reduse la simple campanii ocazionale, fără oră dedicată în orar și fără implicarea directă a elevilor.
Consecințele lipsei educației rutiere
Statisticile arată că România se menține pe primele locuri în Uniunea Europeană la numărul de decese cauzate de accidente rutiere. Lipsa unei educații rutiere continue determină:
- comportamente agresive în trafic;
- neglijarea regulilor elementare de traversare;
- lipsa respectului reciproc între șoferi și pietoni;
- slaba reacție în situații de urgență.
Mulți șoferi tineri obțin permisul fără o pregătire teoretică solidă, bazându-se exclusiv pe exercițiul practic minim necesar pentru a promova examenul.
Comparație cu alte state europene
În țări precum Germania, Olanda sau Suedia, educația rutieră începe din clasele primare. Elevii învață regulile de circulație prin jocuri interactive, trasee simulate și colaborare cu poliția locală. În Franța, există chiar un “permis piéton” – un certificat de cunoaștere a regulilor pentru pietoni, acordat copiilor.
În Finlanda, formarea rutieră este integrată în curricula școlară până la vârsta de 16 ani, iar elevii sunt implicați în activități de siguranță preventivă alături de autorități și părinți.
În Europa de Vest, educația rutieră este considerată parte a culturii civice – la fel de importantă ca educația ecologică sau financiară.
Ce ar trebui făcut în România
Specialiștii propun reintroducerea educației rutiere ca disciplină obligatorie în învățământul primar și gimnazial, precum și programe periodice de actualizare pentru adulți.
- colaborări între Poliția Rutieră și școli pentru simulări practice;
- introducerea unor module de siguranță rutieră la obținerea permisului auto;
- campanii educative continue pentru pietoni și bicicliști;
- reînființarea echipelor de elevi voluntari pentru dirijarea circulației în zonele școlare.
O cultură rutieră sănătoasă se formează în timp, dar are nevoie de continuitate, exemplu personal și implicarea comunității.
Concluzie
Lipsa educației rutiere temeinice este o cauză profundă a tragediilor din trafic. România are nevoie de o reformă educațională reală în domeniul siguranței rutiere, pornind din școală și continuând de-a lungul vieții. Numai astfel putem spera la un comportament responsabil, respect reciproc și o scădere semnificativă a numărului de accidente.