Femeile romance sunt parte consistenta din numarul de crestini care calea bisericii, a manastirilor, infaptuinde parastasuri, pomeni, si alte slujbe fie mortilor, cat si viilor. Romania are un lacas sfant unde femeile nu au voie sa paseasca: manastirea Frasinei.
O randuiala asemanatoare mai pastreaza si alte manastiri ortodoxe din lume. Dintre acestea, le amintim aici pe urmatoarele: Manastirea Sfantul Visarion – Dosikou, Grecia; Manastirea Sfantul Sava cel Sfintit, Israel.
Avatonul este legea care interzice femeilor a intra in Sfantul Munte Athos. “Avaton” inseamna “neumblat”, prin acest cuvant facandu-se referire la interdictia femeilor de “a umbla” pe pamantul Sfantului Munte Athos. Avatonul este actul care a permis locului sa ramana pana astazi unul sihastresc si monahal, singurul de acest gen din intreaga lume. Avatonul este un fel de granita naturala a Sfantului Munte.
Mănăstirea Frăsinei se află în comuna Muereasca, la 25 de kilometri de Râmnicu Vâlcea şi este singura mănăstire ortodoxă din România în care accesul femeilor este interzis prin legamânt.
Biserica Mănăstirii Frăsinei poartă hramul Adormirea Maicii Domnului, cu întreg ansamblul de clădiri, în formă de cetate. Ca toate mănăstirile din ţară, acesta este un locaş de unitate ortodoxă, în ea vieţuind în perfectă armonie călugări din toate zonele ţării. Aici vin creştini de pretutindeni, pentru a se tămădui sufleteşte şi trupeşte şi apoi se întorc în lume cu focul sacru al unităţii credinţei strămoşeşti şi strâns legat de acesta cu al unităţii de neam.
Mănăstirea Frăsinei creşte în importanţă în mod deosebit prin ctitorul ei, Sfântul Ierarh Calinic, care, acum ca şi atunci când era în viaţă, este oblăduitorul, ajutătorul, sprijinitorul atât al călugărilor, cât şi al creştinilor care au nevoie de pace şi alinare sufletească.
Calinic a aşezat o piatră de legământ la aproximativ doi kilometri de mănăstire, gravând cu litere chirilice un greu blestem pentru cine încalcă legământul, dar şi binecuvântare pentru cine-l respectă. Pe acestă piatra stă scris:
“Acest sfânt locaş s-a clădit din temelie spre a fi chinovie de părinţi monahi şi fiindcă din partea femeiască putea să aducă vreun scandal monahilor vieţuitori acolo, de aceea sub grea legătură s-a oprit de la acest loc să mai treacă inainte, sub nici un chip, parte femeiască. Iar cele ce vor îndrăzni a trece să fie sub blestem şi toate nenorocirile să vie asupra lor, precum: sărăcia, gârbavia şi tot felul de pedepse, şi iarăşi celor ce vor păzi această hotărâre să aibă blagoslovenia lui Dumnezeu şi a smereniei noastre şi să vină asupra lor tot fericitul bine. (Calinic, episcopul Râmnicului Noului Severin, 17 ian. 1867)”.
O randuiala asemanatoare mai pastreaza si alte manastiri ortodoxe din lume. Dintre acestea, le amintim aici pe urmatoarele: Manastirea Sfantul Visarion – Dosikou, Grecia; Manastirea Sfantul Sava cel Sfintit, Israel.
Avatonul este legea care interzice femeilor a intra in Sfantul Munte Athos. “Avaton” inseamna “neumblat”, prin acest cuvant facandu-se referire la interdictia femeilor de “a umbla” pe pamantul Sfantului Munte Athos. Avatonul este actul care a permis locului sa ramana pana astazi unul sihastresc si monahal, singurul de acest gen din intreaga lume. Avatonul este un fel de granita naturala a Sfantului Munte.
Mănăstirea Frăsinei se află în comuna Muereasca, la 25 de kilometri de Râmnicu Vâlcea şi este singura mănăstire ortodoxă din România în care accesul femeilor este interzis prin legamânt.
Biserica Mănăstirii Frăsinei poartă hramul Adormirea Maicii Domnului, cu întreg ansamblul de clădiri, în formă de cetate. Ca toate mănăstirile din ţară, acesta este un locaş de unitate ortodoxă, în ea vieţuind în perfectă armonie călugări din toate zonele ţării. Aici vin creştini de pretutindeni, pentru a se tămădui sufleteşte şi trupeşte şi apoi se întorc în lume cu focul sacru al unităţii credinţei strămoşeşti şi strâns legat de acesta cu al unităţii de neam.
Mănăstirea Frăsinei creşte în importanţă în mod deosebit prin ctitorul ei, Sfântul Ierarh Calinic, care, acum ca şi atunci când era în viaţă, este oblăduitorul, ajutătorul, sprijinitorul atât al călugărilor, cât şi al creştinilor care au nevoie de pace şi alinare sufletească.
Calinic a aşezat o piatră de legământ la aproximativ doi kilometri de mănăstire, gravând cu litere chirilice un greu blestem pentru cine încalcă legământul, dar şi binecuvântare pentru cine-l respectă. Pe acestă piatra stă scris:
“Acest sfânt locaş s-a clădit din temelie spre a fi chinovie de părinţi monahi şi fiindcă din partea femeiască putea să aducă vreun scandal monahilor vieţuitori acolo, de aceea sub grea legătură s-a oprit de la acest loc să mai treacă inainte, sub nici un chip, parte femeiască. Iar cele ce vor îndrăzni a trece să fie sub blestem şi toate nenorocirile să vie asupra lor, precum: sărăcia, gârbavia şi tot felul de pedepse, şi iarăşi celor ce vor păzi această hotărâre să aibă blagoslovenia lui Dumnezeu şi a smereniei noastre şi să vină asupra lor tot fericitul bine. (Calinic, episcopul Râmnicului Noului Severin, 17 ian. 1867)”.