Un 1 Decembrie cu gust amar: încă un „lux” pe banii contribuabililor
La data de 1 decembrie 2025, în plină Zi Națională, în timp ce milioane de români își pregătesc drapelul și fasolea cu ciolan, statul român marchează încă un moment „demn de manualul de eficiență publică”: încetarea raporturilor de serviciu ale domnului chestor de poliție Nica Ion Geani-Cătălin cu Ministerul Afacerilor Interne.
Născut în mai 1974, domnul chestor părăsește sistemul la 51 de ani, adică vârsta la care un român obișnuit abia începe să spere că într-o bună zi va putea să prindă și el o pensie – dacă nu cumva i se schimbă iar legislația, plafonul, indexarea, formula sau starea de sănătate.
În schimb, pentru unii, traseul e simplu: intri tânăr în sistem, urci treaptă cu treaptă, semnezi cu stiloul de protocol, iar la 51 de ani îți pui uniforma la naftalină și devii, fără emoții, beneficiarul unuia dintre cele mai generoase capitole bugetare inventate de statul român: pensia specială. Așa-numita „pensie de serviciu”, dar nu pentru servirea contribuabilului, ci pentru servirea unei caste care a fost mereu apărată cu dinti, gheare și ordonanțe de urgență.
Nu știm dacă domnul chestor își va petrece timpul la pescuit, la golf sau în vreun resort exotic. Ce știm sigur este că, pentru încă multe decenii de acum înainte, banii îi vor veni cu o precizie matematică, indiferent de cât de „reformat” sau „modernizat” mai promite guvernul că va fi sistemul de pensii.
Ironia supremă? Fix pe 1 decembrie, ziua în care ar trebui să celebrăm demnitatea, munca cinstită și spiritul național, statul marchează încă un capitol din seria „România – țara unde unii muncesc până cad, iar alții se pensionează până înfloresc”.
Un român obișnuit iese la pensie după 65 de ani. Un chestor – la 51. Un român obișnuit numără bănuții. Un chestor numără indexările.
În final, rămâne o singură întrebare pentru contribuabilul care plătește, tace și înghite:
Cine, cu adevărat, servește pe cine?