Profesorii ies în stradă. Profesorii fac grevă. Profesorii acuză politicienii de incompetență, lipsă de educație, decizii haotice și analfabetism funcțional. Toate aceste acuzații sunt, fără îndoială, corecte. Problema apare însă într-un punct pe care nimeni nu pare dispus să-l atingă: acești politicieni au fost declarați „promovați” chiar de către profesorii care astăzi îi critică.
Guvernanții nu au apărut din vid. Nu sunt un accident cosmic. Sunt produsul unui sistem educațional care i-a evaluat, i-a notat și i-a lăsat să treacă mai departe.
Nota de trecere – actul fondator al dezastrului
Fără profesor nu există elev promovat. Fără notă de trecere nu există diplomă. Fără diplomă nu există politician „eligibil”.
Miniștrii, parlamentarii și liderii de azi au trecut prin școală, au dat teze, examene și bacalaureat. Au fost ascultați, corectați și, în cele din urmă, declarați apți pentru viață.
Dacă astăzi sunt incompetenți, întrebarea logică este: cine a semnat cataloagele?
„Las’ că merge și așa” – pedagogia națională
Zeci de ani, sistemul educațional românesc a funcționat pe baza unor principii periculoase:
- să nu stricăm statisticile;
- să nu avem prea mulți repetenți;
- să nu supărăm părinții;
- să nu ne complicăm inutil.
Aceeași mentalitate a ajuns, ani mai târziu, în Guvern și Parlament. Superficialitatea din catalog s-a transformat în superficialitate legislativă. Compromisul din clasă a devenit compromis politic.
Greva profesorilor – protest sau spălare a trecutului?
Greva este prezentată ca un gest de demnitate. Dar poate fi privită și ca o fugă de responsabilitate istorică.
Este mai simplu să strigi „politicienii sunt incompetenți” decât să recunoști:
- i-am evaluat superficial;
- am acceptat presiuni;
- am umflat note;
- am trecut elevi care nu meritau.
Corigența reală nu este doar pentru Guvern. Este pentru întregul sistem care a validat mediocritatea ca normă.
Diploma – certificatul unei iresponsabilități colective
Fiecare diplomă acordată pe nedrept este o investiție în viitorul haos administrativ. Fiecare notă dată „din milă” este un vot pentru incompetență. Fiecare „merge și așa” devine, mai târziu, o ordonanță de urgență.
Profesorii cer respect. Dar respectul începe cu asumarea propriului rol în lanțul cauzal care a dus România aici.
Concluzie
Profesorii au dreptul să protesteze. Dar nu au dreptul să se declare complet nevinovați.
Clasa politică românească nu este un accident. Este rezultatul final al unui sistem educațional care a preferat promovarea în masă în locul competenței reale.
Iar dacă profesorii cer astăzi demisii, poate ar fi onest să accepte și întrebarea incomodă:
Pe câți dintre cei pe care îi contestă acum i-au trecut clasa „din milă”?
România nu este condusă de extratereștri. Este condusă de foști elevi promovați.