Pozitia Institutionala a Ministerului Justitiei în Legatura cu Evaluarea Rezultatelor Programului Pilot Privind Stabilirea Volumului Optim de Activitate al Instantelor
Ministerul Justitiei a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) suspendarea programului pilot privind stabilirea volumului optim de activitate al instantelor, initiat de CSM, conform Hotarârii nr. 2119/03.12.2009, având în vedere efectele negative ale programului cu privire la durata procedurilor judiciare, în acceptiunea dispozitiilor art. 6 din CEDO, cât si riscurile programului de a bloca sistemul judiciar, în integralitatea sa, la care se adauga cele legate de blocarea efectelor privind accelerarea procedurii judiciare, estimate a se produce odata cu intrarea în vigoare a Legii Micii Reforme.
Analizând rezultatele obtinute la nivelul Grupului de lucru, exprimate la Conferinta anuala din luna octombrie 2010, Ministerul Justitiei solicita Consiliului Superior al Magistraturii abandonarea programului pilot privind volumul optim de activitate al instantelor, pentru urmatoarele motive:
1. Conceptia care sta la baza programului este gresita
Conform studiului privind rationalizarea instantelor din România, întocmit în luna martie 2005, de Terry R. Lord (specializat în sistemul judiciar) si Jesper Wittrup (specialist în administrarea instantelor), demararea unui program privind stabilirea volumului optim de activitate al instantelor este conditionata, în principal, de:
a. Stabilirea volumului de munca al judecatorului pe fiecare grad de jurisdictie.
Ministerul Justitiei constata ca indicatorii utilizati de Consiliul Superior al Magistraturii au în vedere volumul de dosare al instantelor, iar nu volumul de munca.
Pentru identificarea volumului de munca expertii recomanda stabilirea unor tipuri (categorii) de cauze judiciare relevante cu nu mai mult de 15-20 categorii diferite, dat fiind ca „volumul de munca afectat solutionarii dosarelor care fac parte din aceeasi categorie de cauze nu trebuie sa difere prea mult între judecatori”.
b. Atasarea gradelor de complexitate stabilite de Consiliul Superior al Magistraturii diferitelor categorii de cauze.
Ministerul Justitiei constata ca CSM a atribuit gradele de complexitate subcategoriilor de cauze.
De exemplu, în materie penala, gradele de complexitate sunt raportate la un nomenclator de peste 300 de cauze, în functie de obiectul lor.
c. Calcularea duratei medii de solutionare pentru fiecare categorie de cauze.
Ministerul Justitiei constata ca CSM nu are acest indicator.
Programul vizând durata medie de solutionare a dosarelor, initiat în mai 2006, a esuat.
Programul pilot vizând volumul optim se bazeaza eronat pe studiul întocmit de 3 psihologi ai Consiliului Superior al Magistraturii, încorporat în Raportul prealabil privind pretestarea metodologiei de evaluare a nivelului de încarcare neuropsihica a judecatorilor, raport irelevant, având în vedere lotul nesemnificativ de subiecti – 27 – , fapt ce rezulta din concluziile raportului în care se consemneaza ca evaluarea efectuata ofera „doar câteva tendinte ce nu pot fi generalizate la întreg sistemul judiciar”.
Apoi, Ministerul Justitiei constata ca abordarea psihologica în discutie (având în vedere natura sa si calitatea expertilor utilizati – psihologi – ) nu utilizeaza indicatorii recomandati de experti pentru stabilirea duratei medii de timp necesare procesarii dosarelor, apartinând aceleiasi categorii de cauze judiciare.
d. Calcularea volumului real de dosare la nivelul fiecarei instante.
Ministerul Justitiei constata ca în România nu s-a estimat volumul real de dosare la nivelul fiecarei instante si pe grade de jurisdictie.
Nu s-a facut o evaluare asupra modului de respectare a dispozitiilor cuprinse în Regulamentul de ordine interioara cu privire la înregistrarea cauzelor judiciare.
Ministerul Justitiei a constatat ca nu exista un criteriu uniform si respectat de înregistrare a cauzelor.
Este motivul pentru care Ministerul Justitiei solicita evaluarea modului de respectare a normelor regulamentare cu privire la înregistrarea cererilor incidentale si accesorii, masura în care acestea sunt înregistrate separat (cu numar nou de dosar).
În procesul de evaluare a programului pilot, Ministerul Justitiei constata existenta unor proceduri discutabile.
Astfel, la nivelul Tribunalului Bucuresti – numai la Sectia a VIII-a Conflicte de munca si asigurari sociale – în perioada 1.I – 31.V.2010 s-au înregistrat un numar de 1063 cereri de preschimbare a termenului de judecata (fata de 1070 de astfel de cereri înregistrate în tot cursul anului 2009).
Instantele atrag atentia ca asemenea cereri creeaza o mare posibilitate atât în ceea ce priveste programul de normare a muncii judecatorului, cât si în ce priveste activitatea personalului auxiliar al instantei, caci cererile de preschimbare, indiferent ca sunt admise sau respinse, sunt în mod automat înlocuite cu un nou dosar repartizat la prim termen, ducând la majorarea punctelor de complexitate calculate pe complet.
În plus, sistemul nu acorda cele patru puncte de complexitate pe dosar pentru judecarea cererii de preschimbare (?!), iar la calcularea punctajului total de complexitate, dosarul al carui termen a fost solicitat a fi preschimbat, cât si dosarul nou intrat nu se calculeaza la acordarea primului termen, ci abia la momentul solutionarii.
De asemenea, datele comunicate de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti releva ca 1/3 din activitatea instantei este reprezentata de cererile de încuviintare a executarii silite.
Asemenea situatii releva ca exista o diferenta neta între numarul de dosare si volumul de munca al judecatorilor, sugerând diferentele existente între instante în functie de volumul de munca al acestora.
e. Rezolvarea dezechilibrelor dintre volumul de munca dintre instante, în functie de nivelul de jurisdictie.
În România exista dezechilibre majore din perspectiva acestui indicator, iar rezolvarea lor este conditionata de succesul procesului de redistribuire a posturilor în sistem, proces initiat de Consiliul Superior al Magistraturii cu încalcarea indicatorilor si etapelor recomandate de experti, motiv pentru care nu a produs efectele scontate.
Astfel, în studiul privind rationalizarea instantelor din România (martie 2005), expertii au marcat aceste dezechilibre, concluzionând ca „alocarea judecatorilor nu reflecta un raport just între numarul acestora si numarul dosarelor alocate”, aplicarea indicatorilor de eficienta obligatorii (rata productivitatii, numarul cauzelor restante etc.), sugerând ca „cel mai important factor în explicarea variatiilor poate fi în legatura cu deficientele de cultura a muncii în diferite regiuni”.
f. Finalizarea proiectului de reorganizare a instantelor.
Studiul în teren a fost finalizat, urmând ca CSM si MJ sa ia o decizie cu privire la reorganizarea instantelor, conditie premisa pentru finalizarea procesului de redistribuire a posturilor în sistem.
Înca din anul 2005, expertii au recomandat:
– desfiintarea a 28 de judecatorii si repartizarea jurisdictiilor acestora catre alte instante;
– fuzionarea a 12 judecatorii cu alte judecatorii mici pentru a se obtine instante de dimensiuni acceptabile (6-8 judecatori);
– fuzionarea a 14 judecatorii cu alte instante mai mari;
– reanalizarea activitatii altor 26 de judecatorii, din perspectiva indicatorilor de eficienta;
Recomandari similare s-au facut pentru reorganizarea tribunalelor si curtilor de apel.
g. Evaluarea instantelor în functie de indicatorii relevanti care exprima eficienta acestora.
În România nu exista indicatori de masurare a eficientei instantelor la nivel national, care sa exprime rezultate unitare si sugestive.
O concluzie cu privire la continuarea programului pilot privind volumul optim de activitate obligala evaluarea eficientei instantelor.
Exista o legatura directa între indicatorii utilizati în cadrul celor doua proiecte, subordonata scopului programului pilot – cresterea calitatii actului de justitie –.
Grupul de lucru constituit la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii nu a evaluat raportul dintre volumul cauzelor restante, operativitatea – productivitatea muncii – calitatea hotarârilor judecatoresti din perspectiva a cel putin doi indicatori: numarul hotarârilor reformate si calitatea redactarii hotarârilor judecatoresti, problema accentuata de experti.
h. Neestimarea efectelor prezente ale programului cu privire la durata procedurii, din perspectiva dispozitiilor art. 6 din CEDO si a obligatiilor judecatorului, stipulate în Legea 304/2004, republicata.
Ministerul Justitiei constata ca durata medie de solutionare a proceselor a fost fundamental afectata, aspect ce rezulta din compararea datelor raportate de instante.
Pentru majoritatea categoriilor de cauze durata medie de solutionare a proceselor s-a dublat în perioada de implementare a programului pilot prin aceea ca durata de timp cuprinsa între momentul înregistrarii dosarului si primul termen de judecata pentru multe categorii de cauze, depaseste timpul propriu-zis de procesare a dosarului (etapa judecatii propriu-zise).
Grupul de lucru nu face reflectii în legatura cu acest subiect, rezumându-se la a comunica instantelor ca „judecatorul este responsabil de respectarea termenului rezonabil de solutionare a cauzelor” (a se vedea Hotarârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 2119/3 decembrie 2009 si adresele comunicate instantelor).
În strânsa legatura cu acest aspect, Consiliul Superior al Magistraturii nu a evaluat punctele de vedere ale instantelor cu privire la nevoia de continuare a programului pilot.
Din Raportul întocmit de Consiliul Superior al Magistraturii nu rezulta cu precizia necesara:
– numarul instantelor din România care aplica întocmai programul pilot. Se sustine doar ca programul este de recomandare;
– numarul instantelor care nu aplica programul si justificarea acestei conduite;
– numarul instantelor care solicita continuarea programului în forma sa actuala. Ministerul Justitiei constata ca toate instantele sunt de acord cu stabilirea volumului optim de activitate, dar atunci când sunt solicitate a se pronunta cu privire la continuarea programului pilot unele instante cer renuntarea la program iar alte instante sugereaza continuarea programului însa într-o forma îmbunatatita.
i. Formula de functionare a programului pilot:
[complexitatea obiectului principal] + [(complexitatea agregata a obiectelor secundare)*10%] + [(complexitatea obiectului principal)*(numarul partilor)*5%] + [(complexitatea obiectului principal)*(numarul volumelor)*20%] cu mentinerea procentelor pentru stadiile procedurale ale cauzei (pentru fond 100%, pentru apel 75% si pentru recurs 65% pe judecator) nu este explicata de catre grupul de lucru, din perspectiva cercetarilor stiintifice care fundamenteaza programul si al evaluarilor care au stat la baza formulei.
Mai mult, reprezentantul instantei la care s-a experimentat formula indicata a relatat în cadrul Conferintei din octombrie 2010, ca simularea efectuata de Consiliul Superior al Magistraturii continua sa arate ca efectele nocive ale programului dupa noua formula n-au fost eliminate.
Nici rezultatele acestei simulari, nici descrierea ei, nu rezulta din Raportul Consiliului Superior al Magistraturii.
2. Programul pilot a fost deturnat de la scopurile sale.
Din întreaga economie a Raportului final, întocmit de Grupul de lucru în luna octombrie 2010, rezulta cu certitudine ca prin derularea programului pilot se urmareste transferul responsabilitatilor în legatura cu functionarea sistemului judiciar de la Consiliul Superior al Magistraturii la Ministerul Justitiei, unica concluzie a raportului fiind aceea ca durata excesiva a procedurii generate de programul pilot poate fi eliminata exclusiv prin suplimentarea numarului de posturi de judecatori si grefieri si alocarea de resurse materiale suplimentare de catre Ministerul Justitiei.
Astfel, pentru prima data, în cadrul proiectului, Grupul de lucru apeleaza la „Teoria Constrângerilor” (Dr. Eliyahu Goldratt), construind triunghiul constrângerilor pentru toate instantele, în conditiile în care stabilirea volumului optim de activitate al judecatorului – ca proiect – nu s-a axat pe aceasta teorie, destinata, prin natura, continutul si scopul ei, exclusiv sprijinirii organizatiilor în atingerea scopurilor – în cadrul managementului bazat pe obiective.
De plano, teoria presupune lansarea unor proiecte de obiective de catre organizatii, ea permitând observarea periodica a raportului dintre „cerinte” (scopul obiectivului fixat), „timp” si „resurse” (alocate obiectivului), în vederea atingerii obiectivului preconizat.
Stabilirea volumului optim de activitate al judecatorului nu reprezinta un „obiectiv” în sensul acestor termeni manageriali. Doar în limbaj comun s-ar putea sustine ca stabilirea volumului optim reprezinta un obiectiv al Consiliului Superior al Magistraturii sau al instantelor, ori un „obiectiv individual” (?!) al judecatorului.
Apoi, efortul Grupului de lucru de a demonstra inexistenta unui triunghi echilateral în România nu este convingator, câta vreme cele trei laturi ale triunghiului 1 – cerinte, 2 – timp, 3 – resurse, nu sunt fixate dupa criteriile furnizate de Teoria Constrângerilor.
Din Raportul Grupului de lucru, nu rezulta modul în care s-a constituit fiecare latura a triunghiului.
Daca ar fi sa comentam acest aspect – la nivel general, constatam ca latura „cerinte” (numarul de dosare, proces echitabil) nu a fost fundamentata stiintific.
Consiliul Superior al Magistraturii nu are criterii de evaluare a eficientei instantelor la nivel national si nu a demonstrat ca a evaluat indicatorii calitativi ai instantelor si nivelul de performanta realizat de acestea, precum nici cauzele lipsei de performanta constatate în Raportul Wittrup.
Cea de-a doua latura – timp – este raportata la numarul judecatorilor si orele prestate în conditiile în care volumul de munca între instante înregistreaza dezechilibre majore, neevaluate si nerezolvate de Consiliul Superior al Magistraturii în cadrul programului de rationalizare a instantelor conform recomandarilor expertilor (martie 2005).
Relativ la cea de-a 3-a latura – resurse materiale – Consiliul Superior al Magistraturii se rezuma la a anexa materialului întocmit, punctele de vedere ale instantelor cu privire la dimensiunea resurselor alocate în general.
Nu s-au estimat resursele necesare îndeplinirii obiectivului propus, între care cele relevante sunt cele legate de spatiile – sali de sedinta – si cele alocate judecatii propriu-zise.
Pâna în prezent nu s-au evaluat costurile /dosar, costurile/instanta/dosare, motiv pentru care este imposibil de „fixat” aceasta latura a triunghiului.
Apoi, deplasarea responsabilitatii catre Ministerul Justitiei nu are fundamentare. De exemplu, daca ne referim la sedii – sali de sedinta – indicator relevant în legatura cu obiectivul fixat, Ministerul Justitiei informeaza ca la nivelul anului 2010 – 1 septembrie, executia bugetara – investitii – a fost de numai 25%.
Acest lucru arata ca nu se pune problema unei subfinantari sau nefinantari a instantelor în legatura cu spatiile destinate judecarii proceselor.
La fel, Ministerul Justitiei nu a fost sesizat în legatura cu insuficienta resurselor bugetare destinate judecarii propriu-zise a proceselor (costuri citatii, costuri personal, etc.).
Nefiind fundamentate stiintific cele trei laturi ale triunghiului, rezultatele obtinute sunt eronate si nu pot constitui baza de referinta pentru îmbunatatirea programului pilot, axat structural pe alte principii si indicatori.
3. Nefundamentarea Necesarului de Resurse Umane (NRU) în sistemul judiciar, reprezinta o alta cauza care face inaplicabil proiectul pilot privind stabilirea volumului optim de activitate al judecatorului.
Consiliul Superior al Magistraturii încearca sa impuna concluzia, potrivit careia programul pilot privind stabilirea volumului optim de activitate este instrumentul pentru stabilirea NRU în sistemul judiciar, concluzie dezavuata total în cadrul managementului de resurse umane.
Terry R. Lord (specialist în sistemul judiciar) si Jesper Wittrup (specialist în administratia instantelor), în studiul privind rationalizarea instantelor din România (martie 2005), se ocupa de repartizarea numarului de posturi în cadrul instantelor si face trimitere la cele trei modele (altele nu au fost inventate înca!) diferite pentru evaluarea sistemului de alocare a numarului de posturi în cadrul instantelor, si anume:
a. Modelul populatiei (modelul I), care presupune compararea numarului de judecatori din cadrul fiecarei instante cu numarul de locuitori din fiecare jurisdictie;
b. Modelul încarcaturii de dosare, care presupune compararea numarului de judecatori din cadrul fiecarei instante cu numarul total de cauze care urmeaza sa fie înregistrate pe rol, care poate fi luat în considerare numai daca este raportat cu indicatorul eficienta, calculat ca un raport între numarul de dosare solutionate si numarul de dosare primite spre solutionare (un raport iesiri:intrari);
c. Modelul DEA (Data Envelopment Analysis) – o tehnica de programare liniara pentru masurarea eficientei activitatii departamentelor organizationale – model aplicabil tribunalelor si curtilor de apel – care presupune cunoasterea tipurilor de cauze diferite.
Din perspectiva Modelului I, expertii afirma ca „desi sunt dezbateri care sustin ca România are nevoie de mai multi judecatori, datele statistice nu sustin aceasta afirmatie”.
Astfel, se arata ca „ în lume sunt repartizati aproximativ 15000 locuitori / judecator. În România, la nivelul anului 2005 raportul este mai mic de 6000.”
Se sustine ca, „în comparatie cu Italia si Franta, tari ale caror sisteme judiciare sunt în multe privinte similare cu cel din România, aceasta are un numar relativ mare de judecatori: 5000 locuitori / judecator.”
Evaluându-se situatia judecatoriilor din România, s-a constat ca media este de 10000 locuitori / judecator, însa, la unele instante, este sub 6000, iar la altele, peste 12000 locuitori / judecator (partea de sud a tarii) – aspect de natura a sugera nu cresterea numarului de judecatori, ci redistribuirea acestora între diverse jurisdictii.
Modelul II aplicat la nivelul judecatoriilor: încarcatura medie releva ca este de 400 dosare / judecator, însa unele judecatorii au o încarcare sub 250 dosare / judecator, în timp ce altele au 600 dosare / judecator.
Asadar, alocarea judecatorilor nu reflecta în mod precis numarul de cazuri alocate.
Aceleasi constatari s-au mentinut pentru tribunale si curtile de apel, cu precizarea ca la acestea s-a aplicat si Modelul III (DEA).
Acest ultim model nu ia în considerare doar numarul total de cauze, ci si diferitele tipuri de cauze, reprezentând un criteriu de stabilire reala a volumului de munca (care nu se confunda cu numarul de dosare) cu expresie directaasupra nivelului de complexitate al cauzelor.
Utilizarea acestui model implica a lua în considerare ca un scor DEA mai mic de 100, indica faptul ca instanta este mai putin eficienta în comparatie cu altele (de exemplu, are prea multi judecatori), în timp ce un scor DEA mai mare de 100 (supraeficienta) arata ca numarul de judecatori ar putea fi crescut fara a face instanta mai putin eficienta.
Evaluarea tribunalelor din România, prin acest model, arata ca un numar de 177 judecatori (13% din numarul total al judecatorilor de la tribunale – 2005) ar trebui mutati la alte tribunale, 84 dintre ei ar trebui mutati în jurisdictia altor curti de apel.
Rezultatele evaluarii prin intermediul celor 3 modele trebuie sa poata fi corelate, adica sa fie compatibile din perspectiva scopului / rolului comun al acestor modele.
Expertii au constatat însa ca, în România, comparatia rezultatelor obtinute în urma aplicarii celor 3 modele sunt conflictuale, contradictorii, aspect ce se poate explica prin diferentele în functie de instante/ zone geografice în ceea ce priveste cultura muncii, aspect neevaluat de Consiliul Superior al Magistraturii.
Un criteriu utilizat de experti, care a condus la concluzia mentionata, a fost cel al evaluarii dosarelor restante în corelatie cu cele 3 modele.
Astfel, s-a stabilit ca „nu exista nicio corelatie între dosarele restante si numarul de locuitori / judecator din cadrul tribunalelor, caci rezultatul evaluarii a aratat ca: un volum ridicat de dosare nu conduce la un numar de dosare restante foarte mare” –
Apoi, s-a constatat ca media dosarelor restante la tribunale este diferita în jurisdictia diferitelor curti de apel – motiv pentru care expertii au concluzionat ca cel mai important factor în explicarea variatiilor numarului de dosare restante este în legatura cu modelele traditionale de lucru existente în diferite regiuni.
Acest subiect nu a fost analizat de Consiliul Superior al Magistraturii si el implica evaluarea eficientei instantelor, prin utilizarea indicatorilor de calitate.
Rapoartele transmise de instante, atasate Raportului Grupului de lucru din octombrie 2010 nu sunt edificatoare în acest sens, caci NU rezulta ca în urma derularii proiectului pilot a scazut stocul de dosare, s-a îmbunatatit operativitatea sau a crescut calitatea redactarii hotarârilor, ori a scazut numarul hotarârilor reformate în caile de atac sau volumul cauzelor restante.
Concluzia expertilor este în mod neechivoc exprimata: „în ultimii 10-15 ani a crescut numarul de judecatori, România având acum un numar relativ mare de judecatori în comparatie cu alte tari cu sisteme judiciare similare, avându-se în vedere si marimea populatiei.
Prioritatea ar trebui sa fie mai degraba orientata înspre cresterea eficientei, specializarii judecatorilor, redistribuirea posturilor în sistem, asigurarea spatiilor de judecata etc., decât cresterea numarului de judecatori”, caci repartizarea judecatorilor si a personalului pe instante nu este proportionala cu volumul de munca a unei anumite instante, neexistând un mecanism flexibil pentru redistribuirea cauzelor de la instantele supraaglomerate la cele mai putin aglomerate etc., sugerându-se masuri de reorganizare a instantelor pertinente, precum si solutii realiste vizând delegarea, detasarea, transferul personalului, recrutarea personalului în functie de nevoile de redistribuire a posturilor (în functie de volumul de munca), iar nu în functie de posturile vacante în sistem potrivit schemelor de personal existente, care nu corespund nevoilor sistemului judiciar.
Acestea sunt motivele pentru care Ministerul Justitiei considera absolut necesara stabilirea indicatorilor recomandati pentru rationalizarea activitatii instantelor din România.
4. Insistenta în derularea programului – pilot reprezinta un motiv de neînteles, în conditiile în care, la nivelul Ministerului Justitiei, în cadrul Proiectului ,,Reforma Sistemului Judiciar”, finantat de Banca Mondiala, prin Acordul de Împrumut nr. 4811-RO, este în curs de derulare sub-proiectul privind dezvoltarea unui plan pentru optimizarea capacitatii administrative si judiciare a activitatii în cadrul instantelor – dezvoltarea de standarde.
Astfel, înca din 10.03.2006 (data de semnare a Protocolului MJ-CSM privind implementarea proiectului ,,Reforma Sistemului Judiciar”) acest sub-proiect face parte din activitatile negociate si asumate de CSM în cadrul Acordului de Împrumut 4811-RO, bugetul estimativ destinat proiectului fiind de 900.000 euro, iar durata de implementare – 9 luni.
Între obiectivele principale ale contractului sunt: stabilirea gradului de complexitate a cauzelor si a volumului optim de activitate la instante, managementul si administrarea resurselor, etc.
În plus, semnarea contractului pâna la 1 aprilie 2011 este una din conditionalitatile asumate de CSM si MJ în cadrul amendamentului la Acordul de împrumut cu Banca Mondiala, iar neîndeplinirea acesteia în termen conduce la pierderea sumei de 900.000 euro din totalul împrumutului de 110 milioane euro.
Iata câteva motive care îndreptatesc MJ sa solicite CSM informatii în legatura cu criteriile care au stat la baza formarii Grupului de Lucru privind stabilirea volumului optim de activitate la instantele judecatoresti, din perspectiva criteriilor recomandate, precum:
– grupul de lucru sa fie format numai din judecatori;
– sa fie respectati de colegi;
– sa aiba experienta consistenta în instrumentarea dosarelor;
– sa fie reprezentativ pentru toate nivelurile de jurisdictie;
– sa aiba reprezentativitate geografica specifica.
NOTA
Ministerul Justitiei îsi asuma urmatoarele responsabilitati:
1. Evaluarea dimensiunii resurselor umane alocate instantelor din perspectiva cererilor acestora, transmise Consiliului Superior al Magistraturii, atasate Raportului Grupului de lucru;
2. Initierea proiectului de lege de modificare a Legii nr. 304/2004, ca urmare a evaluarii rezultatelor studiului privind reorganizarea instantelor/parchetelor, efectuat în cooperare cu CSM.
3. Evaluarea ratei de executie bugetara – investitii – si identificarea cauzelor relevante care afecteaza absorbtia fondurilor;
4. Implementarea de îndata a sistemului ECRIS IV – statistica judiciara – termen 20.XI.2010.
Initierea demersurilor pentru activarea dispozitiilor art. 132 din Legea nr. 304/2004 privind volumul de activitate al instantelor.
Sursa: MInisterul Jusititiei
18.11.2010