Cât de repede trec anii, îşi repetă în gând, umblând însingurat pe aleile umbroase ale Crângului din Buzău, un bărbat chipeş, între două vârste. Iată ajunsese la treizeci şi doi de ani şi încă nu cunoscuse “marea iubire”. Îl acaparaseră cu totul studiile în matematici. Se întorsese de la Paris cu diploma de doctor în matematici. Avea de ce să fie mândru. Era primul român ce obţinuse acest titlu la Sorbona. Revenit acasă, fusese numit profesor la Şcoala de Poduri şi Şosele din Bucureşti, instituţie cu grad universitar. Ca să-şi poată ajuta fraţii, după moartea părinţilor, în fiecare vară, pe timpul vacanţei, o făcea pe inginerul hotarnic şi câştiga un ban în plus.
Sursa: Stiri Buzau