De data aceasta, însă, Guvernul Boc 3 face ca situaţia din România să ia o turnură nouă, deosebit de periculoasă. De la aspectele administrării crizei economice şi sociale, problema României devine una de agresiune asupra drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Agresiunea împotriva democraţiei este dublată de aruncarea sub limita sărăciei a milioane de cetăţeni români, a căror disperare este direct proporţională cu dispreţul guvernanţilor.
Această moţiune de cenzură are ca scop blocarea genocidului social pe care tăierea pensiilor şi a salariilor îl va produce. Cei care vor vota această moţiune de cenzură votează împotriva condamnării la sărăcie şi la faliment a milioane de români. Cei care nu vor vota această moţiune trebuie să îşi asume, fiecare în parte, responsabilitatea pentru dezastrul pe care îl vor produce în România.
Nu este o moţiune ideologică şi nici derivată dintr-o strategie politică a unui partid. Este o moţiune prin care parlamentarii din opoziţie, din toate partidele, se opun unor măsuri absurde, aberante şi profund imorale. Moţiunea de cenzură se întemeiază pe argumente solide, ce îndreptăţesc cu putere respingerea prin vot a Proiectului de Lege privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Acest proiect sintetizează multe dintre atributele guvernărilor conduse de Emil Boc: lipsa unui program coerent şi eficient anticriză, populismul, demagogia şi minciuna, lipsa performanţei economice în măsură să scoată România la liman, ignorarea partenerilor sociali, a Parlamentului, a partidelor politice, dar mai ales scăderea nivelului de trai şi pierderea locurilor de muncă.
Este de necontestat faptul că România este într-o situaţie gravă. De la începutul crizei şi până în prezent, zilnic circa 800 de români şi-au pierdut locul de muncă. Avem un restanţier la fiecare cinci clienţi care au luat credite bancare. În ultimul an, în fiecare zi, 250 de români nu şi-au mai putut achita rata la bancă. Peste 300.000 de firme sunt afectate grav de criza economică (în fiecare zi, peste 1800 de firme au fost afectate de criza). Însă toate acestea nu justifică restrângerea unor drepturi şi libertăţi. Dificultăţile financiare nu justifică dictatura. Respingem abordarea actualei puteri care spune că nu a avut alte soluţii.
România nu trebuie să aleagă între ieşirea din criza economică şi dictatură. România poate ieşi din criza economică doar păstrând democraţia.
Niciun guvern din Europa nu a îndrăznit să ceară limitarea drepturilor cetăţeneşti pentru asanarea finanţelor publice. Doar în România lui Traian Băsescu, Emil Boc şi Elena Udrea tupeul este împins până acolo încât să fie cerută limitarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor pentru diminuări substanţiale de salarii şi pensii. Guvernul Emil Boc este la a doua ispravă de acest fel, după ce în septembrie 2009 şi-a angajat răspunderea pe proiectul de lege ce a interzis cumulul între salarii şi pensii şi urmau să fie făcute o serie de alte reduceri în sectorul bugetar.
Când vor fi invocate pentru prima oară „siguranţa naţională şi ordinea publică” pentru a pune capăt unor manifestaţii, unor mitinguri sau unor voci din presă care nu convin Puterii? Traian Băsescu spune că pensionarii care protestau în faţa Palatului Cotroceni „au fost infiltraţi cu grupuri de incitatori la violenţă”. Şi că liderii sindicali sunt responsabili de corupţie, trebuind să renunţe la a mai fi „instigatori la proteste”. Acesta este nu limbajul, ci modul de gândire al unui preşedinte care, întocmai ca şi Nicolae Ceauşescu, vede peste tot infiltraţi, agitatori, agenturi, duşmani ai poporului…
citeste tot textul motiuni de cenzura